Sunt împreună cu nişte prietene într-un mall din Cluj, stând şi povestind liniştite. Deodată, rămân cu furculiţa în aer, pentru că se aude o voce puternică: „România, trezeşte-te!”. Mă uit derutată în jur, am crezut că încep să aud deja voci ţinând cont de faptul că au fost atâtea proteste. Dar nu, aceeaşi privire de mirare o aveau pe faţă şi prietenele mele. „România, trezeşte-te” se mai aude încă o dată, cu un ecou răsunător în tot mall-ul. Ne ridicăm de la masă şi alergăm spre un loc de unde putem vedea ce se întâmplă. Jos, mai mulţi protestatari s-au adunat şi au hotărât că e timpul ca şi cei din mall să se trezească. Un băiat blonduţ alerga de colo-n colo cu un megafon în mână, de undeva de sus zburau flyere, iar din toate buzunarele au început să se scoată telefoanele pentru a fotografia sau filma. După câteva strigăte sănătoase de-ale protestatarilor, cei de la pază, „gardienii destinului” s-au trezit şi şi-au făcut apariţia. Aleargă câteva ture sănătoase după băiatul vioi, după care îl încolţesc şi-l pun la pământ, neuitând să-i aplice câţiva pumni şi câteva picioare sănătoase. Blonduţul se face ghem şi-şi fereşte faţa de loviturile date cu sete de către agenţii de pază, care, victorioşi confiscă megafonul galben, ridicându-l în sus ca pe un trofeu de aur. Au câştigat, spun ei.
După câteva priviri ameninţătoare, protestatarul se îndreaptă spre ieşirea din mall. Când mai să iasă pe uşă, „bărbaţii în negru” s-au gândit că l-au lăsat să scape ieftin, prin urmare au alergat după el şi l-au pus din nou la pământ, făcându-l pe săracul băiat să simtă din nou gustul piciorului în stomac. Vizibil alarmată, o iau pe o prietenă cu mine şi alerg pe scările rulante, pentru a ajunge la locul acţiunii. Prea târziu. În locul unde stăteau înainte nu se mai află decât nişte flyere împărţite de protestatari, şi ele murdare şi călcate în picioare. Ieşim afară, să vedem dacă nu pot să dau de săracul băiat. Pe partea cealaltă de stradă, se află băiatul nostru blond, împreună cu câţiva prieteni. Încep să îl strig, dar prea târziu pentru că am fost întreruptă de un alt înfocat „România, trezeşte-te!” din partea lui. După nici câteva secunde, agenţii de pază din nou alergau după el, în plină stradă pentru a-i mai aplica puţin din „tratamentul” sănătos cu care l-au obişnuit. Mai mult, doi se află lângă mine şi vorbesc prin staţie cu cei care s-au dus în urmărire, întrebându-i dacă „au pus mâna pe ceva”. Se pare că nu, pentru că numai după un minut, se întorc spre intrarea din mall, cu mâinile în buzunar şi frunţile încruntate. La intrare, o doamnă se uită spre ei ameninţător, spunându-le: „Într-o zi, veţi lua şi voi aşa o bătaie”. Nu mi-am dat seama dacă femeia respectivă a prezis viitorul sau a aruncat o ameninţare.
Mă îndrept spre protestatarii rămaşi în mall, pentru a-i întreba dacă au filmat sau fotografiat ceva din scenele tocmai petrecute. După câteva refuzuri, priviri urâte şi ridicări din umeri, o fată mi-a promis că-mi va trimite câteva fotografii. Nu a făcut-o. Mă abţin.
Prin urmare, mă îndrept dezamăgită spre scările rulante, descoperind că agenţii de pază au trezit animalul din ei, iar protestatarii, ei bine, ei… trageţi voi concluziile. Eu nu am făcut decât să descriu şirul de evenimente petrecute, şir care sunt convinsă că nu a început în seara de sâmbătă seară, 4 februarie, şi nici nu s-a încheiat atunci.
Imagine preluată de pe: epistolepentruzeus.wordpress.com
11 Comments
tonko
feb. 06, 2012
Alina Ilioi
feb. 06, 2012
Oliviu
feb. 06, 2012
Alina Ilioi
feb. 08, 2012
Cristian
feb. 06, 2012
Ionuț
feb. 06, 2012
Alina Ilioi
feb. 08, 2012
Cristian
feb. 06, 2012
Alina Ilioi
feb. 08, 2012
vremsinoi
feb. 08, 2012
Cristian
feb. 08, 2012