Căutam mereu iubirea şi tot mai singură mă simţeam.
Alergam să găsesc acel ceva. Deznădăjduită plângeam.
Aş fi vrut să pot să găsesc lucrul după care inima-mi tânjea,
Dar… singurătatea mă ţinea de mână şi sadic ea rânjea.
Disperată, am alergat pe munţi şi văi, prin ţări şi mări.
Vroiam să găsesc. Să am. Simţeam durere. Treceam prin diferite stări.
Sufletul meu, urla ca un prizonier ţinut după gratii în lanţuri de fier
Şi mintea mea, ţipa! Din clipă în clipă, credeam c-am să pier!
Era o luptă de nedescris! Între cuget şi simţire, între gândire şi sentimente!
Era un gol. Nu-l puteam descrie. Ştiu că tot căutam, eram singură-n acele momente.
Obosită, m-am oprit din alergarea mea neîncetată şi fără nici un rezultat…
Am închis ochii şi-am lăsat lacrimile să curgă necontenit. Neîncetat.
Deodată, o mână mi le-a şters! M-a ridicat şi m-a atins blând!
Nu ştiam ce se întâmplă. Nu ştiam de unde a venit şi când!
Tot ce ştiam… e că în sfârşit căutarea s-a terminat.
Lacrima mi-a şters-o, de jos m-a ridicat!
4 Comments
Scurte de Duminica #49 « Crok's Blog™
ian. 30, 2010
geaninalisandru
ian. 31, 2010
conea
ian. 31, 2010
Bogdan
feb. 01, 2010