„Dacă aş avea un pic mai mult timp cu tine” aşa spun versurile pe care Zach Sobiech le-a compus şi le cânta înflăcărat. Ironic este că a scris aceste versuri când a aflat că are o formă avansată de cancer şi că nu există nici un tratament pentru el. Astfel, la doar 17 ani, a ajuns să spună „dacă aş avea mai mult timp…”. Nu asta ne dorim cu toţii? Timp, cât mai mult timp? Aşa că el a hotărât să îşi petreacă cu chibzuinţă timpul, iar principala lui dorinţă a fost să vadă cât mai mulţi oameni zâmbind. Nu s-a gândit să facă ceva pentru el, ci pentru cei din jurul lui. „Zach… e ca şi cum are o aură în jurul lui. E plin de bunătate” spunea tatăl acestuia, în timp ce-l privea cu drag pe copilul lui care curând avea să plece de pe Pământ. „Acestea sunt momentele în care realizezi calitatea vieţii” povesteşte mama lui…

    „Poate ne vom revedea într-o zi / Vom zbura printre nori și nu vom mai vedea niciodată sfârșitul”. Am vrut ca familia mea să-şi amintească de mine prin aceste versuri, motivează Zach alegerea versurilor, iar mama lui consideră că acesta a fost modul lui de a-şi lua la revedere. Acum câteva zile, Zach chiar şi-a luat la revedere. Acesta a murit, timpul lui s-a scurs, dar măcar a plecat liniştit ştiind că a lăsat o amintire celor dragi, şi o lecţie de viaţă oamenilor din toată lumea.

      Venim pe rând şi plecăm pe sărite. Acesta e adevărul. Nimeni nu vine să te întrebe dacă eşti pregătit, dacă vrei să mergi să îţi iei la revedere de la cineva, dacă vrei să îţi ceri iertare sau să-i spui cuiva că-l iubeşti. Moartea nu ţine cont de lucrurile tale neterminate pe Pământ. Pur şi simplu vine. Aş vrea, mi-aş dori enorm de mult să trăim astfel încât să nu ajungem să spunem „dacă aş avea mai mult timp…”. Aş vrea să simţim că am făcut ceva pentru cei din jurul nostru, că tot ce a ţinut de noi am oferit şi că am apreciat fiecare moment la adevărata lui valoare. Mai zilele trecute părinţii mei îmi povesteau cum au scăpat printr-o minune dintr-un accident grav. Dumnezeu a decis că încă mai am nevoie de ei şi că ei au nevoie de copiii lor. Dar sunt convinsă că şi ei, citind acum aceste lucruri, sunt conştienţi de şansa pe care o au, aceea de a face lucruri pe care şi le doresc să le mai facă. Mi-ar plăcea să ştiu că voi, citind aceste rânduri, veţi lua o pauză din agitaţia zilnică şi veţi reflecta asupra vieţii voastre. Nu vreau să vă întristez, şi nici nu vreau să fiu dramatică… tot ce vreau este să trăiţi. Să zâmbiţi la gândurile care vă zboară acum prin minte şi să îmbrăţişaţi persoanele dragi. Aş vrea să nu mai ezitaţi atunci când vine vorba de sentimente şi să realizaţi că viaţa e scurtă, extrem de scurtă… Răspunde-ţi la întrebare: dacă ai avea un pic mai mult timp, ce-ai face? Ei bine, îl ai. Fă!