Poţi să pleci, poţi să întorci spatele, să ignori şi să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic. Poţi să ţipi, poţi să plângi, să urăşti, să fugi. Poţi să faci toate astea, dar nu o să poţi niciodată să ştergi cu un burete, ca de pe tablă.
Poţi să închizi ochii, să te minţi, să te convingi de ceva ce nu e adevărat. Poţi să te arunci în braţele alteia, să te lipseşti de iubire, de conversaţiile din noapte. Dar nu o să poţi să uiţi.
Poţi să faci lucrurile diferit, să trăieşti într-un prezent gol şi într-un viitor pe care nu-l aştepţi cu nerăbdare. Poţi să înlocuieşti minutele noastre, cu orele voastre. Poţi să aştepţi să treacă zile, săptămâni, luni, în speranţa că acel gol se va umple. Dar nu o să poţi da timpul înapoi, şi aşa vei învăţa că timpul nu vindecă, ci acoperă.
Poţi să fii acolo, şi să nu fii aici. Poţi să trăieşti viaţa aşa cum ţi-ai plănuit-o. Să îi mulţumeşti pe cei din jurul tău. Să îţi zici în fiecare dimineaţă că ASTA e ceea ce vrei. Dar nu poţi să fugi de tine pentru o perioadă lungă.
Poţi să pleci, dacă vrei. Dar nu poţi să ştii, când te vei întoarce, dacă mă vei mai găsi aici.
Pentru că şi eu pot. Deocamdată pot să te aştept, pot să am răbdare, să te iubesc, să înţeleg, să găsesc explicaţii, să mă rog, să te sprijin. Pot să te iert, pot să fiu puternică, pot să fiu aici pentru tine, pot să îţi zâmbesc, chiar şi cu lacrimi în ochi. Dar ce nu pot, e să-ţi promit că va fi mereu aşa.
Fotografie realizată de: The Storyalist- A photographic love affair
4 Comments
Maria
mai 28, 2014
Alina
mai 28, 2014
Maria
mai 29, 2014
deea
mai 29, 2014