Înainte de a citi, dă te rog play la această melodie. Apoi, îţi voi spune pe scurt povestea celui care cântă, dacă nu o ştii.
S-a logodit cu fata visurilor lui. Doar că…până la nuntă, a avut loc un accident. Ea…nu a mai rămas la exterior aşa cum o ştia. Nici măcar nu mai putea purta o conversaţie cu ea. Doctorii nu i-au mai dat nici o şansă de recuperare. Un alt băiat, ar fi plecat. Dar el, a rămas alături de ea şi a zis curajos: „Ce sunt cuvintele dacă nu le simţi când le spui? Ce fel de om aş fi eu dacă aş pleca acum când are nevoie de mine cel mai mult?”. Asta ar trebui să ne dea de gândit tuturor.
Câţi dintre noi am fi dispuşi pentru un astfel de sacrificiu? Câţi dintre noi am fi pregătiţi să rămânem alături de persoana iubită, care cândva era extraordinară şi frumoasă, iar acum nu mai este decât o fiinţă care abia mai poate respira? Dacă punem preţ pe aspectul fizic, sunt convinsă că am pleca fără să ne mai uităm înapoi. Nu ar conta că persoana căreia i-am promis iubire eternă, ar avea nevoie de noi, de susţinerea şi de suportul nostru. Şi totuşi…când auzim o astfel de poveste reală, când auzim aceste versuri, nu ne face decât să ne dorim şi mai mult o astfel de iubire. Nu ne face decât să fim gata să aşteptăm atât cât e nevoie pentru a putea iubi astfel şi pentru a putea fi iubiţi astfel. Da, pentru că…ce sunt cuvintele fără fapte?
4 Comments
MIMI
apr. 12, 2011
stamia
apr. 12, 2011
Anca
apr. 12, 2011
Ana
apr. 19, 2011