De câte ori am văzut o persoană cum pleacă, paşii cum apasă greu pe pământul rece şi spatele cum se îndepărtează tot mai mult, ne-am învinovăţit. Ne-am făcut responsabili de alegerile altei persoane.

        Spune-mi, de câte ori te-ai învinovăţit pentru că cineva a plecat de lângă tine? De câte ori ai stat şi te-ai întrebat ce este în neregulă cu tine? Ai ajuns să nu dormi noaptea, să te agiţi şi să mergi de colo-n colo, învinovăţindu-te. Oare nu este de ajuns? Oare nu a sosit momentul să pui punct? Da, doare. Dar ajunge să doară şi mai tare atunci când te pedepseşti singur. Când ai să înţelegi că nu trebuie să plăteşti tu pentru alegerile altei persoane? Dacă cineva a ales să plece, a ales asta pentru că aşa a vrut, nu pentru că tu i-ai spus să o facă. Ţine minte bine, mama ta a plecat când erai mic pentru că aceasta a fost alegerea ei, nu pentru că tu erai prea gălăgios sau greu de iubit. Tatăl tău te-a lăsat în trecut pentru că a gândit într-un mod egoist, nu pentru că tu ai apărut la momentul nepotrivit. Da, iar iubita ta a plecat pentru că aşa a ales ea. Iubitul tău te-a lăsat pentru alta pentru că el nu ştie ce vrea, este confuz, nu pentru că tu nu i-ai oferit îndeajuns. Da, aceasta este realitatea. Ne pedepsim singuri pentru persoanele care pleacă din viaţa noastră, pentru persoanele care aleg să ne lase în urmă fără cel mai mic regret. Dacă ai văzut uşa închizându-se, nu înseamnă că tu ai împins-o.

     Da, a sosit ziua. Acum e momentul să pui punct acestui cerc vicios. Nu mai trebuie să te învinovăţeşti. Da, poate că ai făcut unele lucruri necugetate, poate că ai spus vorbe dureroase… dar cel care a ales să plece, nu a luptat. Nu a stat să rezolve problemele. Pur şi simplu a deschis uşa şi a plecat. Şi nu a făcut asta pentru că tu eşti persoana vinovată, ci poate pentru că s-a obişnuit să tot deschidă şi să închidă uşi.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com