Când m-am trezit, dimineaţă, ceva s-a întâmplat cu inima mea. Am strigat-o şi nu mi-a răspuns. Am crezut că fugise, nebuna, sătulă de proprietarul casei ei. Dar nu, era acolo, pentru că, ducând mâna la piept, am simţit-o cum încă bate. Dar avea o bătaie ciudată, ca a clopotelor care sună în biserică, când anunţă că a mai murit cineva.
Ceva e cu ea. Nu mai răspunde la comenzi. A zis că e mai simplu aşa, să o las în pace.
– Mă, inimo, şi cum vrei tu să trăiesc aşa cu tine, invalidă?
– Să mă laşi. Eşti o mincinoasă. Mi-ai spus că te iubeşte. Acum, iată, eu am făcut loc pentru cealaltă inimă, şi tu îmi spui că nu mai vine.
Şi mi-a închis uşa, cu o bufnitură de am auzit-o în tot corpul.
– Nu închide uşa, inimo! Nu ştii cât ne-am chinuit să o deschidem?
Linişte. Nici nu s-a obosit să-mi răspundă. Probabil face curat, sau eu ştiu ce face ea pe acolo, că din când în când mai simt câte-un suspin cum urcă spre piept, parcă să mă sugrume. De plâns, nu plânge, că ochii mi-s uscaţi. Nu mai au lacrimi, le-au consumat pe toate-aseară.
Dar nu-mi place liniştea asta. Mai degrabă aş vrea să urle, să ţipe, să acuze, să mă învinovăţească. Să-mi spună că am dat-o prea uşor. Sau că-s o naivă, o credulă. Dar nu să tacă… pentru că în linişte se numără ultimele clipe. Niciodată nu a murit nimeni în gălăgie. Ultimul moment mereu a fost tăcut.
– Hai, inimo! Ieşi de acolo şi nu mai fă pe supărata! Hai că te car eu în spate, până când poţi să mergi din nou pe picioarele tale!
– Să ne vadă oamenii cum ne târâm una pe alta? Şopti nemiloasa de după uşă.
Ceva s-a întâmplat cu inima mea.
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
11 Comments
Tonko Alexandru
apr. 23, 2014
Alina
apr. 23, 2014
Alex
apr. 23, 2014
Alina
apr. 23, 2014
Alex
apr. 23, 2014
mc
apr. 23, 2014
Alina
apr. 23, 2014
mc
apr. 24, 2014
Ianu
apr. 23, 2014
alina ilioi (@alinailioi)
mai 21, 2014
avc
apr. 26, 2014