Numai ce am venit de pe holurile spitalului. Acolo, am văzut oameni în suferinţă, oameni care ştiau că ziua următoare urmează să li se taie un picior, ori o mână, sau poate ambele picioare. Aşteptau ziua cu teamă. Mi-au spus că timpul trece mai repede ca niciodata acum. Numără orele până când ştie că va rămâne olog. Un alt bătrân povestea cu lacrimi că spitalul e casa lui. De 6 ani stă în spital şi aproape nimeni nu a venit să-l viziteze. Cu ultimele lui puteri mi-a urat să-mi ”găsesc un soţ la fel de bun ca mine”. Am început să râd. I-am luat mâna şi i-am simţit durerea din ochi. Deşi zâmbea şi încerca să pară fericit, durerea şi suferinţa erau scrise peste tot pe chipul lui. Am ieşit cu inima strânsă şi ochii în lacrimi din spital. Am realizat că dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni nu o va face. Dacă nu eşti puternic ca o stancă, vei cădea in abisul lumii. Şi de acolo nimeni….nu te va mai putea ridica. Aşa cum Mircea Cărtărescu a exprimat atââââât de bine lumea aceasta şi a realizat şi el că noi de fapt ne bazăm pe un egoism fantastic.
Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
Aşa că ieşind cu lacrimi în ochi dintr-un spital plin de durere m-am întrebat şi eu: ” Cine oare se opreşte în loc pentru durerea mea?” Şi ca răspuns…. a fost o tăcere apăsătoare.
15 Comments
ionut andrisan
oct. 11, 2009
vasi
oct. 11, 2009
capshunik
oct. 11, 2009
vasi
oct. 11, 2009
capshunik
oct. 11, 2009
Camelia Capitanu
oct. 11, 2009
avramizza
oct. 12, 2009
Bogdan "Achmed" IT
oct. 12, 2009
vasi
oct. 12, 2009
capshunik
oct. 12, 2009
ionut andrisan
oct. 12, 2009
capshunik
oct. 13, 2009
ionut andrisan
oct. 13, 2009
vasi
oct. 16, 2009
ionut andrisan
oct. 19, 2009