Astăzi am fost la teatru. Deoarece un amic avea deja bilete, am fost la comedia „Cipsuri şi dale”, avându-l ca regizor pe Cristian Nedea. Piesa la început a fost promiţătoare. Mi-a plăcut cum a fost redată scena în care doi români ajung să fure cărămizi din clădiri neterminate. Mi-a plăcut faptul că sala de teatru a fost aproape plină. Şi cam atât. În rest, a fost o „comedie” în adevăratul sens al cuvântului. Am mers acolo cu dorinţa de a mă cultiva, de a acumula noi cunoştinţe. În schimb, după nici zece minute de la începerea actului I, am „întâlnit” un limbaj care lasă de dorit. Vulgar, obscen şi plin de înjurături. Recunosc, nu am stat decât jumătate de oră cred, asta cu indulgenţă, pentru că ne-am ridicat şi am plecat. Nu era calitatea pe care o doream. Chiar deloc.

La ieşire, doamna de la Teatru ne-a întrebat de ce plecăm atât de repede şi dacă ne-a plăcut. Replica mea? „Nu, a fost plin de înjurături. Nu e pe gustul nostru”. Ce m-a pus pe mine pe gânduri a fost răspunsul ei: „Asta cere publicul în ziua de azi”. Şi are dreptate. O dreptate atât de mare încât parcă m-a lovit şi cu greu m-am mai ridicat. Peste tot unde merg, aceasta aud. În televiziune, aud că se oferă ce cere publicul, adică nuditate, violenţă şi obscenitate. Plus Can-Can. În presă, cam tot aşa stau lucrurile. Se pare că această „cerinţă” a publicului român a ajuns şi în sălile de teatru, unde nu te mai duci cu copilul de mână pentru a-i arăta ce înseamnă cultura. Nu se mai poate aşa ceva, pentru că săracul copil, s-ar alege cu altceva în loc de cultură!

Cristian Nedea, spunea că această piesă este „o comedie de Ioan Peter, în care ne recunoaştem pe noi înşine”. Dragul meu, dumneata poate te-ai recunoscut în această piesă, eu şi sunt sigură că şi alţi români, nu. Spre exemplu, nici blogera Leta Popescu nu s-a regăsit în această piesă, afirmând că : „Cipsuri și dale de Ioan Peter, în regia lui Cristian Nedea de exemplu, e un spectacol de la Naționalul din Cluj  despre care m-am întrebat de ce există. De ce aș vrea să văd la teatru un sitcom Pro Tv și Prima Tv la un loc?  Pentru ce sau pentru cine se face așa un spectacol penibil? De ce și de către cine este acceptat un asemenea proiect? Apoi am aflat!Cipsuri și dale este primul spectacol realizat în cadrul proiectului 2011 – Anul Spectatorului. Mi se pare grav!”

Acum, dacă se poate, aş dori să ne răspundem singuri la o întrebare. Ne recunoaştem pe noi înşine într-o asemenea spectacol? Cine, ce public şi-ar dori să audă şi să vadă aşa ceva într-o piesă de teatru? Mai suntem selectivi în legătură cu ceea ce primim în viaţa noastră, sau înghiţim tot ce ni se oferă?

Imagine preluată de pe: Teatrul Naţional Cluj