Diverse

„Cipsuri şi dale”- cerinţa publicului român

Vizite: 6442

Astăzi am fost la teatru. Deoarece un amic avea deja bilete, am fost la comedia „Cipsuri şi dale”, avându-l ca regizor pe Cristian Nedea. Piesa la început a fost promiţătoare. Mi-a plăcut cum a fost redată scena în care doi români ajung să fure cărămizi din clădiri neterminate. Mi-a plăcut faptul că sala de teatru a fost aproape plină. Şi cam atât. În rest, a fost o „comedie” în adevăratul sens al cuvântului. Am mers acolo cu dorinţa de a mă cultiva, de a acumula noi cunoştinţe. În schimb, după nici zece minute de la începerea actului I, am „întâlnit” un limbaj care lasă de dorit. Vulgar, obscen şi plin de înjurături. Recunosc, nu am stat decât jumătate de oră cred, asta cu indulgenţă, pentru că ne-am ridicat şi am plecat. Nu era calitatea pe care o doream. Chiar deloc.

La ieşire, doamna de la Teatru ne-a întrebat de ce plecăm atât de repede şi dacă ne-a plăcut. Replica mea? „Nu, a fost plin de înjurături. Nu e pe gustul nostru”. Ce m-a pus pe mine pe gânduri a fost răspunsul ei: „Asta cere publicul în ziua de azi”. Şi are dreptate. O dreptate atât de mare încât parcă m-a lovit şi cu greu m-am mai ridicat. Peste tot unde merg, aceasta aud. În televiziune, aud că se oferă ce cere publicul, adică nuditate, violenţă şi obscenitate. Plus Can-Can. În presă, cam tot aşa stau lucrurile. Se pare că această „cerinţă” a publicului român a ajuns şi în sălile de teatru, unde nu te mai duci cu copilul de mână pentru a-i arăta ce înseamnă cultura. Nu se mai poate aşa ceva, pentru că săracul copil, s-ar alege cu altceva în loc de cultură!

Cristian Nedea, spunea că această piesă este „o comedie de Ioan Peter, în care ne recunoaştem pe noi înşine”. Dragul meu, dumneata poate te-ai recunoscut în această piesă, eu şi sunt sigură că şi alţi români, nu. Spre exemplu, nici blogera Leta Popescu nu s-a regăsit în această piesă, afirmând că : „Cipsuri și dale de Ioan Peter, în regia lui Cristian Nedea de exemplu, e un spectacol de la Naționalul din Cluj  despre care m-am întrebat de ce există. De ce aș vrea să văd la teatru un sitcom Pro Tv și Prima Tv la un loc?  Pentru ce sau pentru cine se face așa un spectacol penibil? De ce și de către cine este acceptat un asemenea proiect? Apoi am aflat!Cipsuri și dale este primul spectacol realizat în cadrul proiectului 2011 – Anul Spectatorului. Mi se pare grav!”

Acum, dacă se poate, aş dori să ne răspundem singuri la o întrebare. Ne recunoaştem pe noi înşine într-o asemenea spectacol? Cine, ce public şi-ar dori să audă şi să vadă aşa ceva într-o piesă de teatru? Mai suntem selectivi în legătură cu ceea ce primim în viaţa noastră, sau înghiţim tot ce ni se oferă?

Imagine preluată de pe: Teatrul Naţional Cluj

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Te iubesc

Te iubesc Te iubesc nu pentru că și tu mă iubești, ci pentru că așa simte inima mea.  Te iubesc nu pentru ceea ce...

Diverse

Viața la 2 ani

M-am trezit dimineață. Am deschis ochii și... am dat nas în nas cu băiețelul meu. ”Gata nani” îmi spune zâmbind senin....

4 Comments

  • avatar image

    Nelutu

    nov. 05, 2011

    Reply

    Am patit-o si eu. Era un spectacol pt elevi si studenti. 'milly, secretara detectiv'. M-am intrebat si ma tot intreb ce rost avea scena cu subinteles sexual in cadrul piesei? Chiar se putea fara... mda... lumea (non)valorile ei.

  • avatar image

    Steve

    nov. 06, 2011

    Reply

    eu iti au dreptate in ce ai scris mai sus si din pacate tot mai multi tineri nu mai sunt atatde selectivi cu ce primim in viata noastra si fac tot mai multe compromise in viata lor de zi cu zi

  • avatar image

    Florin Moldovan

    nov. 06, 2011

    Reply

    Publicul roman simte nevoia de a deveni teatral in momentul in care merge la teatru si accepta fara rezerve, cu aere de fini intelectuali, orice li se prezinta pe scena, din snobism si lipsa de simt critic si valori autentice...

  • avatar image

    Andrei Cosmovici

    nov. 06, 2011

    Reply

    Am facut acelasi lucru la Bucuresti, odata, cu vreo 10 ani de zile in urma. Se juca "Conul Leonida (...)", modernizată până la quasi nudism. Mi-am zis: "Pardon?"... La fel, după 10-15 minute, am plecat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.