Diverse

Cum pot fi fericit?

Întrebarea care macină majoritatea adolescenţilor şi nu numai, este: „Cum pot fi fericit?”. Astfel, de la o vârstă fragedă, încep să facă diferite acţiuni care se presupune că le-ar aduce fericirea. Şi în ciuda acestui lucru, în ciuda faptului că noi, oamenii, am face orice pentru a obţine fericirea, ne plângem mereu de nefericire.

Am uitat ce înseamnă de fapt fericirea. Am uitat pentru că nu ne-am mai întâlnit de mult cu ea. Cu fericirea în stare brută. Tot ce-am întâlnit pe drumul nostru, în alergarea noastră, este acea fericire rapidă, uneori falsă şi puţin trasă de păr. Sute de tineri îşi injectează diferite substanţe în corpul lor pentru a putea intra în acea stare euforică, în starea care le provoacă, cică, fericire. Numai că aceasta vine preţ de o clipă şi la pachet cu dependenţa. Pe marginea drumului vedem alcoolici care şi-au ruinat familia, şi-au pierdut casa şi au rămas cu sănătatea deteriorată şi cu inima goală şi pustie. Şi tot ce şi-au dorit a fost fericire. Merg pe stradă şi văd copii de 10-11 ani cu ţigara în gură şi mă apucă groaza. Mă apucă groaza pentru că ei îşi imaginează că prin fumul care le iese din gură sau nas, iese fericirea. Oh, cât de amarnic se înşeală! Oameni dependenţi sexual, aruncaţi în mreaja abuzurilor şi a vulgarităţilor, îşi împing limitele pentru a găsi acel ceva. Pentru a găsi zâmbetul. Acel zâmbet adevărat, care face inima să tresalte şi pune toţi muşchii în mişcare. Oamenii din toate părţile, din orice colţ al lumii apelează la toate soluţiile posibile. Psihologi, yoga, meditaţii cât şi alte forme de vindecare şi regăsire, ca mai târziu să descopere că mai mult s-au îndepărtat decât apropiat de fericire. Caută, caută şi ei nu realizează că soluţia lor e Dumnezeu. Dumnezeu şi o doză bună de realitate.

Şi eu am strigat către cer, plângând şi negăsit fericirea în nimic: „Cum pot fi fericită? Cum?”. Şi am descoperit. Am descoperit că fericirea nu este un sentiment euforic precedat de consumul drastic de droguri, băutură, lăcomie, bani, etc. Nu, nu. Fericirea am descoperit-o în primul rând în Dumnezeu. Mi-am consolidat principiile, m-am agăţat strâns de ele şi am ridicat capul sus. Am făcut asta pentru că până atunci mergeam cu capul plecat, de frică să nu mi-l taie nimeni. Am realizat că fericirea nu vine din a te forţa să mulţumeşti întreaga masă de oameni, ci fericirea vine atunci când, involuntar, ai mulţumit oamenii pe care îi iubeşti enorm. Şi când spun involuntar, mă refer la faptul că ai făcut-o fără nici un gând ascuns. Acum să-ţi răspund la întrebarea care ne-a măcinat pe toţi, cititor drag. Cum poţi fi fericit? Găsindu-L pe Dumnezeu, găsindu-te pe tine, bucurându-te de lucrurile mărunte şi…zâmbind. Pentru că viaţa e extraordinară. E atât de extraordinară, încât nu mai e nevoie să o acoperim cu superficialităţile cu care ne-am obişnuit. Ştii ce e cel mai minunat lucru? Că răspunsul la întrebare îl găsim mereu în noi şi îl ştim cu toţii. Numai că nu ne vine să credem că e atât de simplu.

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

5 Comments

  • avatar image

    Ovidiu Maftei

    nov. 03, 2011

    Reply

    Am stat si am citit cu atentie si cu lacrimi in ochi,toate aceste ganduri adevarate si iti multumesc draga Alina Ilioi Ca mi-ai deschis ochii. Toate aceste lucruri imi v-a fii de folos in viata. Multa lume daca ar lasa deoparte putin orgoliul,ura,invidia si nesimtirea am fii toti cei mai fericiti oameni si ar fii intelegere intre noi oamenii. Eu iti mai multumesc odata ca mi-ai deschis ochii si ca ai vorbit foarte deschis si am invatat multe lucruri pe care am sa le aplic in viata !

  • avatar image

    iNathann

    nov. 04, 2011

    Reply

    ai perfecta dreptate..:) Dumnezeu insusi e Adevarata fericire

    • avatar image

      Alina Ilioi

      nov. 05, 2011

      Reply

      Da:)

  • avatar image

    bogdan

    nov. 06, 2011

    Reply

    "Beau si fumez ca sa rezist Pentru ca pana si Preafericitul Teoctist e tris."

  • avatar image

    Catalin Livadaru

    dec. 27, 2011

    Reply

    Felicitari pentru articol. Sunt in proportie de 99% in asentiment cu tine, acea insignifianta lipsa de 1% find faptul ca eu nu cred ca Dumnezeu exista, insa nu voi sta acum sa explic acest fapt. Doar in cazul in care imi vei accepta cererea de prietenie trimisa pe Facebook sau daca vei scrie un nou articol care sa se numeasca "Crezi in Dumnezeu? De ce?", voi avea marea placere sa particip la o dezbatere pe tema aceasta. Dar ca sa ma intorc la articol, eu tind sa cred ca inca se mai confunda bucuria cu fericirea, ceea ce este incorect. Dar ca sa va dau un exemplu concret, bucuros poti fi la primirea unui cadou, fericit esti la nasterea propriului copil. Bucuria este un sentiment de durata mai scurta, cauzat de un "artificiu", de multe ori usor previzibil, iar ca exemple, le putem considera pe cele scrise de tine (Alina) mai sus. Fericirea in schimb, este complet imprevizibila, de mai lunga durata sau de ce nu, eterna, datorata unei intamplari care iti ofera o satisfatie de o mai mare intensitate, in urma careia, propria existenta, sau in cel mai nobil mod, existenta altei persoane, poate fi schimbata radical. Fericit esti, sau ai fost, atunci cand ai dobandit o valoare morala pe care o intelegi, o impartasesti si celorlalti, o pretuiesti, si de care esti constient. Felicitari inca o data pentru articol si implicit pentru intregul site, care sper sa ne faca mai umani, molipsiti fiind de ai tai ochi, care iti "tradeaza" sensibilitate. Iar ca sa citez dintr-un coleg de breasla de al tau, "Ma inclin. Voie buna!".

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.