Des am stat şi m-am gândit ce aş face dacă mi s-ar spune că pot să-mi construiesc propria lume. Ce aş face dacă mi s-ar spune că pot să las în viaţa mea persoanele pe care le doresc şi că pot să le „scot” pe cele care mă incomodează. Oare la câte din durerile mele aş renunţa dacă mi s-ar spune că am această posibilitate? Iar dacă m-aş putea întoarce în trecut, oare ce aş schimba? Cum mi-aş construi propria lume?
Gândindu-mă la aceste lucruri, am realizat că uneori e nevoie ca lumea din jurul meu să se clatine ca să pot aprecia ceea ce am în viaţă. Da, oricât de absurd ar suna, e nevoie ca uneori să fiu trădată de oameni pentru ca a doua oară să îi apreciez pe cei loiali. E nevoie ca uneori un prieten să mă rănească şi să-mi întoarcă spatele, pentru a aprecia prietenii care rămân cu faţa la mine şi îmi şterg lacrimile. Câteodată trebuie să fiu rănită în dragoste de către un anume X, ca atunci când acel Y apare, să alerg în braţele lui şi să nu mai plec niciodată. Trebuie ca uneori să plâng, pentru ca atunci când zâmbesc cu poftă să apreciez propriu-mi râset. Câteodată e necesar să fiu singură, părăsită de toţi oamenii, ca atunci când apare cineva în viaţa mea, să fiu recunoscătoare pentru acei oameni care mi-au îndepărtat singurătatea. E nevoie ca uneori să fiu bolnavă şi să simt durerea, ca atunci când sunt sănătoasă să realizez cât de binecuvântată sunt. Şi, cu durere o spun că… da, câteodată trebuie să pierzi o persoană dragă ţie, pentru a-ţi da seama că viaţa nu e veşnică şi că oamenii pleacă… se sting. Oh, uneori e nevoie să fii minţit pentru a aprecia adevărul. Ia timp să înţelegi aceste lucruri. Ia timp şi uneori îţi pui multe întrebări în legătură cu ceea ce se întâmplă în viaţa ta. Nu ştiu cât de ironic e faptul că trebuie ca mai întâi să-ţi fie smulsă inima din piept, ca atunci când primeşti una în dar, să o preţuieşti şi să o iubeşti, dar ştiu că asta e realitatea. Ştiu că atunci când te arzi, altfel priveşti spre foc. Poate că nu ne place. Poate că nu-mi place… dar e necesar, chiar imperios, ca uneori lumea din jurul nostru să se clatine… pentru că atunci când totul se zguduie, ai tendinţa să alergi spre acel ceva care-ţi dă siguranţă şi stabilitate. Pentru că atunci când pământul de sub tine se mişcă, nu mai ai timp să te gândeşti la jocuri. Hm.. da, e nevoie ca uneori lumea să se clatine, pentru că atunci tu stai cel mai drept!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
5 Comments
Calin Valean
iul. 21, 2012
Crypto
iul. 21, 2012
Diana
iul. 23, 2012
Diana F.
iul. 31, 2012
Alina
aug. 19, 2012