Diverse

De ce ne este ruşine, nouă oamenilor, să recunoaştem că nu suntem mereu doriţi?

Vizite: 7897

       Privea cu ochii mari, plini de lacrimi. Nu înţelegea… Niciodată nu a mai simţit aşa ceva şi nici nu a vorbit cu nimeni despre asta. Oare acesta să fie sentimentul? Asta înseamnă să te simţi n… n…nu o poate spune. A inspirat adânc şi s-a mai întrebat încă o dată, cu bărbia tremurând: „asta înseamnă să te simţi nedorit?”. Iată, a spus-o, deşi i-a fost greu. Cum ar putea recunoaşte ea că cineva nu îi doreşte prezenţa? Ar fi alergat după el, l-ar fi strâns puternic de mâna şi i-ar fi strigat: „Întoarce-te aici şi iubeşte-mă aşa cum merit!”. Dar nu ar avea niciodată curajul să facă asta. Cine este ea ca să decidă în dreptul sentimentelor altcuiva? Acesta e adevărul. Nouă oamenilor nu ne place respingerea, nu ne place să ştim că nu am fost aleşi. Că nu am fost acel ceva. Ne simţim vinovaţi şi credem că e vina noastră că nu ne-a ales. Nu mai vorbim despre asta, plecăm capul şi ne rugăm ca nimeni să nu afle. Nici în ruptul capului nu am recunoaşte că cineva a spus că nu ne doreşte. Nu… ne îngrozim chiar şi când ne gândim la asta.

   Şi… până la urma urmei, ce înseamnă că o persoană nu ne doreşte? Că nu suntem suficienţi de buni? Că nu avem ceea ce trebuie ca să fim în prezenţa ei? Sau poate că… există alţii mai buni decât noi? Asta să însemne? Hai, nu spune că nu ţi-ai pus niciodată aceste întrebări. Te-ai măcinat… ai vrut mult să afli un răspuns. Nici nu ne trece prin minte varianta că nu suntem doriţi doar pentru simplul fapt că rezonăm altfel. Da, ce ai avea tu de împărţit cu o persoană care nu e nici măcar pe aceeaşi lungime de undă? Poate că până la urmă ai găsi „material” pentru o lună, două, maxim un an. Inevitabil se va ajunge în acel punct în care ai putea să ajungi de la bun început: pur şi simplu nu a fost să fie. Acestea sunt lucrurile la care se gândea şi ea. Şi totuşi… ar fi vrut să fie prima care să spună că nu doreşte nici un fel de conexiune cu cealaltă persoană. Da, pentru că aşa sunt oameni. Preferăm să respingem, decât să fim respinşi. Preferăm să rănim, decât să fim răniţi. E legea omenească. Dar oare cine a dat această lege? Trebuie să o respectăm?

    S-a mai întrebat încă o dată: „aşa te simţi când eşti nedorit?”. Nu e cel mai plăcut sentiment… iar aceasta a dus-o cu gândul la momentele în care şi ea, la rândul ei, a făcut alte persoane să se simtă nedorite. Phh, ar trebui ca prin lege să se pedepsească mai grav omorul speranţelor şi a inimii prin culpă, decât omorul fizic. De ce ne este ruşine, nouă oamenilor, să recunoaştem că nu suntem mereu doriţi? Ce, asta ne-ar face mai puţin oameni?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Te iubesc

Te iubesc Te iubesc nu pentru că și tu mă iubești, ci pentru că așa simte inima mea.  Te iubesc nu pentru ceea ce...

Diverse

Viața la 2 ani

M-am trezit dimineață. Am deschis ochii și... am dat nas în nas cu băiețelul meu. ”Gata nani” îmi spune zâmbind senin....

6 Comments

  • avatar image

    Strainul

    iul. 15, 2012

    Reply

    De multe ori este vorba de orgoliu.. Alteori de faptul ca a nu fi dorit iti pune oarecum eticheta de loser pe frunte.. Regulile societatii se impun inconstient in capul nostru, si traim cu sentimentul ca am "Cazut de fraieri"..si asta ne macina. Insa depinde de la caz la caz.. se intampla sa existe si probleme serioase printre zbaterile orgoliului si a regulilor societatii..

  • avatar image

    Alex

    iul. 15, 2012

    Reply

    Alina , mi-a plăcut cum ai analizat ideea.Şi aşa este cum spui...a nu dori pe cineva nu înseamnă respingere totală ci doar aşa cum ai spus tu "doar pentru simplul fapt că rezonăm altfel".A nu iubi pe cineva nu înseamnă că nu-l doreşti ca prieten lângă tine ci pur şi simplu nu poţi lega o relţie de iubire dacă sentimentul nu este reciproc.Dar în totdeauna omul se gândeşte la ce e mai rău.

  • avatar image

    River

    iul. 16, 2012

    Reply

    "Sometimes it lasts in love but sometimes it hurts instead" . Acesta este adevarul si da, roata se intoarce... Cu toate acestea, exista oameni pentru care este mai important sa spuna lucrurilor pe nume, indiferent de vicisitudini, indiferent de faptul ca nu mai rezoneaza cu cel iubit, pentru ca e mai bine de o mie de ori sa fii ranit decat sa ranesti un suflet, mai ales al celui care a crezut in tine, pentru ca desi ai luptat pentru oaza in care ti-ai cladit casuta, vine o vreme cand simti ca nu-ti mai gasesti locul tau acolo, ca altcineva a pasit acolo si distrus o legatura de suflet...si-atunci stii ca, de fapt,lucrurile sunt mai complicate, ca singura nazuinta nu trebuie indreptata spre iubirea pamanteana...aceea care-ncepe cu etern pomenitii "fluturi in stomac" si agresivele tentatii ale unei societati de consum din ce in ce mai degradate... Noua, oamenilor, nu ne e rusine sa recunoastem ca nu suntem mereu doriti...ne e rusine sa recunoastem adevarul deselor noastre fapte reprobabile, pe care le consideram justificate in numele "iubirii"... "Îl vedem pe înger, chemându-l pe om din cer: Sus, totul este gata! Veniţi la cină! Iar omul îi răspunde nepăsător, aşezat comod pe fotoliu, cu telefonul la ureche şi soţia (frumoasă, fardată, aranjată ca un manechin) aducându-i tava: M-am însurat, mi-am rotunjit ţarina, mi-am cumpărat cinci milioane de cai putere, caut locuinţă pe altă planetă, aşa că, rogu-te să mă ierţi, nu pot veni. Nu mai avem această preocupare. Iar îngerul îi răspunde: Le-ai câştigat dobândind lumea toată, dar ţi-ai pierdut sufletul."

  • De ce ne este ruşine, nouă oamenilor, să recunoaştem că nu suntem mereu doriţi? « Presa Locala

    iul. 17, 2012

    Reply

    [...] sursă: Alina Ilioi window.fbAsyncInit = function() { FB.init({appId: "", status: true, cookie: true, xfbml: true}); }; (function() { var e = document.createElement("script"); e.async = true; e.src = document.location.protocol + "//connect.facebook.net/en_US/all.js"; document.getElementById("fb-root").appendChild(e); }()); [...]

  • avatar image

    Ella

    iul. 21, 2012

    Reply

    Alina, felicitari pentru articol!:)M-am regasit, de parca as fi stat cu tine la o poveste si ti-as fi impartasit o experienta recenta. Cateva saptamani mi-a dominat mintea intrebarea ,,De ce eu, de ce m-a respins X fara sa imi cunoasca mai mult decat cateva date personale?!'' E vorba despre un om de la care nu am asteptat decat amicitie, totusi fiind amandoi la un moment dat intr-un grup, m-a tratat diferit fata de celelalte fete. In sensul ca imi transmitea prin semnale nonverbale ca nu mi-e locul langa ei, ca sunt ,,depasita de situatie''. Interesant si ironic e faptul ca aceasta persoana are rol de lider, si e foarte atent si politicos in general cu fetele, are multe fane; insa cu mine s-a purtat de cum am facut cunostinta in cel mai umilitor mod. Probabil ca genul acesta de persoane resping ceea ce le e teama sa cunoasca, ca nu cumva sa descopere ceva nou chiar despre ele insele.

    • avatar image

      Alina

      iul. 21, 2012

      Reply

      Mulţumesc Ella. Ştii, mi-e tare cunoscută această situaţie... Şi ai dreptate prin ultima afirmaţie. Probabil acel lider nu e decât o carcasă goală, un om superficial. Să fim noi diferite:)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.