”Nu mi-ar plăcea să fiu femeie”, îmi aduc aminte de spusele unui verișor de-al meu. ”Păi ce viață aveți voi mă, câte aveți de făcut…”.

L-am privit zâmbind. Am tăcut. Nu are rost să explici cuiva farmecul de a fi femeie, dar nici nu îl poți contrazice pentru că are dreptate. A fi FEMEIE nu e pentru oricine.

O femeie, mai ales de când devine mamă, va fi mereu în contratimp. Se va împărți între casă, gospodărie, job, soție, mamă, prietenă, fiică și chiar uneori, confidentă. Și va trebui să știe să o facă bine, altfel totul ar începe să se dărâme ca într-un domino. (Stați așa puțin, revin, a venit cel mic să-mi spună că vrea iaurt).

Așa. După cum spuneam, femeia trebuie să știe să se împartă așa de bine, încât să fie mereu un întreg, dar împărțit. Dacă e AS la muncă, dar acasă deficitară, va deveni deficitară și la locul de muncă, deoarece o femeie nu poate funcționa fără energia pozitivă de acasă. Dacă e AS acasă, însă și-a pus pe pauză visul, se va ofili puțin câte puțin deoarece o femeie nu poate trăi fără visuri. Poate doar supraviețui, cel mult poate trăi ca un mort viu. Dacă e o mamă bună, dar o soție proastă, nu prea ai cum să fii mamă bună dând exemplu negativ, în dragoste, copilului tău. Dacă e o soție bună, dar o mamă neglijentă, și-a ratat unul din scopurile cele mai importante pe Pământ. (Numai un pic, cel mic a băgat capul pe ușă să îmi spună că e cam rece iaurtul…).

Femeia e lipiciul. Nu mă refer doar la lipici pentru bărbați, că asta se știe de când lumea. Femeia e lipiciul în casă, în societate și de multe ori chiar la locul de muncă. Știe, are un talent al ei, de a aduce pacea atunci când e furtună și haos, dar să nu ne precipităm deoarece știe la fel de bine să aducă și furtună când e pace. E un pic imprevizibila, știu.

Spuneam într-un articol anterior, cum că femeia trece cu brio peste durerile nașterii, însă se îndoaie sub durerile sufletului. Lasă totul deoparte pentru o mână de om, se uită pe sine și ignoră nevoile ei, însă în același timp, chiar dacă ea e absentă uneori în viața ei, umple camera cu prezența ei.

Femeia e sărbătorită la sfărșitul iernii și începutul primăverii pentru că asta reprezintă și ea. Un sfârșit și un început. Pentru că ori de câte ori ea se sfârșește prin ofilire, se reîntoarce mai proaspătă și mai înflorită ca înainte. Are puterea aceasta, de a renaște și de a parfuma locul.

Femeia este și foc, și apă, și deșert, și indunație, și incendiu. Îți ajunge o zi din viața ei să o analizezi, pentru a descoperi că nu o poți încadra într-o singură cutie. De la trezitul de dimineață, până la pus capul pe pernă ultima, noaptea, știi și vezi că femeia este de zeci de ori femeie.

Draga mea, TU, căci despre tine este vorba, ești cea despre care s-au scris zeci de cântece, de poezii și despre care s-a pictat secole și generații. Valoarea ta este inestimabilă, din simplul fapt că în interiorul tău se află lucruri care nu pot fi catalogate, etichetate și estimate. TU crești campioni, tu crești oameni! Ce responsabilitate, dar și ce onoare, stau în mâinile tale!

La mulți ani ție, de zeci de ori femeie! La mulți ani ție, celei care știi să fii și mamă, și soție, și soră, și fiică, și prietenă, și angajată, și confidentă, și sfătuitoare, și bunică. La mulți ani ție, indiferent de vârstă, pentru că mereu trebuie să te împarți, dar să rămâi același întreg!