Să ştii să iubeşti este o artă, ar spune mulţi. Eu aş spune că să ştii să iubeşti, necesită timp, cunoaştere, răbdare, sacrificiu, renunţare la propriul eu şi nu în ultimul rând, curaj. Se vorbeşte mult despre iubire. Unii spun că vine brusc, alţii că vine odată cu trecerea timpului, pe parcurs. O parte din oameni sunt de părere că există un singur „el”, o singură „ea”, cealaltă parte crede că predestinarea este doar o poveste. Când merge bine, iubirea e frumoasă. Când suferi, iubirea e un blestem. Se scrie des despre dragoste. Poeţi celebri, scriitori consacraţi şi filozofi care au căutat să pătrundă dincolo de esenţă, au încercat să descrie acest sentiment. Au căutat să poată transmite, să poată aşeza pe o foaie de hârtie albă, sau îngălbenită de vreme, ce este această iubire pe care majoritatea oamenilor o caută.
Dacă nu iubeşti, nu trăieşti, se mai spune de colo-n coace. Asta să însemne că atunci când nu simţi, eşti un om viu cu simţiri moarte? Poate că da, poate că nu. Spuneam că ai nevoie de curaj ca să iubeşti. Oho, şi încă ce curaj. Ai nevoie de acel curaj pe care nu îl întâlneşti nici măcar la soldaţii care stau în primul front de luptă. Curajul care îţi trezeşte fiecare părticică a corpului, curajul acela nebun care-ţi aleargă prin vene şi te umple de adrenalină. Dacă vrei exemple, poţi privi în jurul tău şi observa. Da, poţi, pentru că încă mai există iubirea adevărată. Mass media, societatea şi comercianţii nu au reuşit încă să ascundă acest sentiment care nu costă nimic material, ci costă ceva sentimental. Iubirea aceasta de care scriu, nu o întâlneşti într-un film romantic, când teatral, bărbatul îi şopteşte la ureche femeii că „voi rămâne alături de tine până când moartea ne va despărţi”. Iubirea aceasta o întâlneşti într-o casă liniştită de la marginea oraşului, într-un apartament central, poate că pe un pat de spital sau undeva, într-o cabană din pădure, departe de ochii oamenilor. O poţi detecta destul de uşor, iar cunoscătorii ştiu asta. Acel foc din ochi care te atrage, acel zâmbet cu subînţeles şi parcă acel acord tacit de „până la moarte”, aceste lucruri fac parte din dragostea adevărată. Acestea sunt cele care fac omul mai frumos, acestea sunt care dau puteri de nebănuit şi care întrec orice barieră. Nu e acel sentiment care dispare după câteva zile. Nu, dragul meu, aceea poate că a fost doar o scânteie care s-a chinuit să aprindă un foc.
Iubirea nu schimbă în rău. Nu, acea nu e iubire, este egoism sau orice altceva. Degeaba spui că iubeşti dacă acţiunile tale arată altceva. Ţine minte un lucru: Ceea ce spui tu, se aude. Ceea ce faci tu, strigă peste ceea ce spui. Iubeşti? Dacă da, încearcă să descoperi mai mult din ceea ce e iubirea. Încearcă să faci ceva diferit, pentru că oamenii care se opresc în faţa tiparelor, sunt oamenii care vor rămâne mereu blocaţi în obişnuit, în normalitate. Iar iubirea, este orice altceva, numai obişnuită nu!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
9 Comments
Sanyi
aug. 19, 2012
Danu
aug. 20, 2012
Alina
sept. 06, 2012
Danu
aug. 20, 2012
Moodyblues
aug. 22, 2012
denisa
aug. 30, 2012
Alina
sept. 06, 2012
River
sept. 04, 2012
Alina
sept. 06, 2012