Cred că simplitatea este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le poate deţine un om. Simplitatea în viaţă, în gândire, în iubire… Fără prea multe întortocheli şi oclişuri. Fără filozofii care se învârt pe lângă subiect.
E trist că în ziua de astăzi, în majoritatea cazurilor, dragostea nu durează. Ea doar umple. Umple timpul, umple casa, umple viaţa, umple un pat gol, un dulap cu haine, un program. Umple totul, înafară de inimă. Dragostea pe care o trăieşte majoritatea oamenilor de acum umple mintea şi goleşte inima.
Nu se mai sacrifică, nu mai caută folosul aproapelui şi nici nu mai e dezinteresată. „Dă-mi ca să-ţi dau.”. Nu mai e „îţi dau pentru că simt şi atât”. Nici nu mai poate fi, pentru că am fost educaţi, antrenaţi să gândim mereu „mie ce îmi iese din asta?”.
Aşadar, nici nu mai putem discuta de o simplitate în dragoste. „Iubesc pentru că iubesc”. Acum putem să vorbim de un amalgam al motivelor pentru care iubim, nici unul suficient de valid cât să dureze pentru toată viaţa. Nu e sustenabil. „Iubesc pentru că e frumos. Iubesc pentru că are grijă de mine. Iubesc pentru că nu mă face să sufăr. Iubesc pentru că se apropie de ceea ce vreau. Cât de cât.” Şi uite aşa, am început să iubim pentru motivele pe care ni le dau ceilalţi. Iubirea nu mai e o stare de fapt. Iubirea a devenit o stare impusă.
Ar fi absurd să cred că am toate răspunsurile. De fapt, cred că am foarte puţine răspunsuri, prin comparaţie cu multitudinea de întrebări. Dar un lucru ştiu şi observ cu certitudine: dragostea din ziua de astăzi nu mai durează. De ce? Simplu! Că nu e dragoste…
Foto: deviantart.com
6 Comments
Ruxandra Ionita
apr. 15, 2015
George Franciuc
apr. 16, 2015
Ovi
apr. 16, 2015
adi
apr. 17, 2015
Eliza Cristea
apr. 21, 2015
Eliza Cristea
apr. 21, 2015