De trei minute mă uit în ochii acestui copil. Trei minute lungi şi profunde. Se apropie perioada în care vom alerga dintr-o parte în alta să facem cumpărături. Sosesc sărbătorile. Sărbători care de la an la an se îndepărtează tot mai mult de la adevărata lor semnificaţie şi încetul cu încetul devin un alt motiv de-a ne satisface propriile plăceri.

„Mi-e scârbă de Crăciun, când mă gândesc că vine” spune femeia din faţa mea cu o doză de dispreţ în glas. Fac ochii mari şi ridic o sprânceană. „Totul s-a rezumat la cumpărături, mâncare şi distracţie. Mă plictiseşte, totul se comercializează” şi-a explicat ea reacţia. Şi are dreptate. De la o sărbătoare Sfântă, am ajuns la o sărbătoare plină de bărbaţi costumaţi în roşu, copii cu coarne de reni pe cap şi câte şi mai câte. Nu spun că acestea sunt rele, nu. Dar atunci când din scopul principal faci numai un motiv, lucrurile încep să o ia razna. Să se degenereze. Într-un fel mă distrează cum alergăm dintr-un loc în altul şi ne dăm cadouri, deşi am avut timp un an întreg să facem asta. Parcă privesc o satiră fără sonor.  „De Crăciun, fii mai bun” spune o melodie dintr-o reclamă. Nu în fiecare zi, ci doar de Crăciun. Aceasta este perioada în care ne oprim din urât şi iubim, ne oprim din ţipat şi vorbim cu voce blândă, nu mai stăm încruntaţi şi zâmbim. Păcat că durează numai o săptămână, ca mai apoi lucrurile să redevină cum au fost, poate chiar mai accentuate. Şi ce este mai trist, e faptul că ne lăsăm toţi purtaţi de acest val. Acceptăm tacit tot ce ni se pune în faţă şi mâncăm pe nerăsuflate. Respirăm greu şi murmurăm un „să mai treacă şi anul ăsta”, după care ne continuăm vieţile în acelaşi ritm. Un ritm alert.

Să ne mai uităm încă o dată la fotografie. Să ne uităm în ochii acestui copil, ochi care transmit mai mult decât ce-aş putea spune eu într-o pagină întreagă. Poate vă gândiţi că nu are nici o legătură fotografia cu subiectul. De fapt are. Are, pentru că atunci când eu stau la masă şi mănânc toate bunătăţile, ar trebui să mă gândesc şi la cei care nu au la ce masă să stea şi ce să mănânce. Când eu mă bucur cu familia cu ocazia Naşterii Domnului, oare cel sărac are cu cine se bucura? Mă uit din nou în ochii acestui copil şi încerc să-mi amintesc ce înseamnă cu adevărat o Sărbătoare, până nu e prea târziu.

Imagine preluată de pe: Smash Magazine