E frig. E frig şi gerul urlă-n ferestre.
Strigă, ţipă, spune o poveste.
E frig. E frig şi cald nu se mai face.
Totu-i haos. Uitat-am de cuvântul pace.
E frig şi parc-am vrea să ne-ncălzim.
Dar nu putem. Unii-n alţii tot lovim.
Priviri pline de ură, gânduri întunecate,
Feţe duşmănoase şi inimi legate.
E frig. E frig afară, iar cerul parcă a îngheţat.
Oamenii de bunătate de mult au cam uitat.
Undeva într-un colţ o biată fată plânge.
E frig. Inima i se frânge.
Lângă un strop de lumină, caută căldură.
Dar este împinsă. Lovită. Lovitură după lovitură.
E frig. Se-aleargă de la un dumnezeu la altul.
Mulţi au uitat că numai Unul este, şi nimeni altul!
E frig. E frig şi gerul urlă-n inimile goale.
Mulţi au căzut, puţini mai stau în picioare.
E frig. E frig dar parcă se-ncălzeşte…
Muntele negru, încet, încet… se topeşte.
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
9 Comments
jademan
nov. 30, 2011
Andrey
nov. 30, 2011
Alina Ilioi
nov. 30, 2011
Andrey
nov. 30, 2011
Alina Ilioi
nov. 30, 2011
Mimi
nov. 30, 2011
Simona
nov. 30, 2011
Andrey
dec. 01, 2011
Vasile
dec. 01, 2011