”Eu”, ”Mie”, ”Al meu”. Vă sunt cunoscute? Sunt cuvintele care zilnic ne ies din gură nu? Noi oamenii ne-am născut cu dorinţa de posesiune. Când avem 1 an, dorim jucăria de la copilaşil de alături pentru că ni se pare mai drăguţă. Ajungem pe băncile şcolii şi acolo dorim să avem notele celui de lângă noi, înfăţişarea celui de lângă noi sau familia celuilalt.
Şi creştem aşa, cu dorinţa asta în inimă care se imprimă tot mai bine de a avea ce nu e al nostru. Ajungând adulţi, ne uităm peste gardul vecinului şi acolo totul ni se pare mai bun şi vrem să fie al nostru. Suntem egoişti. Atât de egoişti încât am fi în stare să ne păstrăm înfometaţi pe noi înşine din dorinţa de a avea mai mult. Dacă am fi într-o încăpere închisă împreună cu mai multe persoane şi am avea doar o bucăţică de pâine, am prefera să păstrăm bucăţica de pâine ascunsă, murind înfometaţi, cu teama ca nu cumva cel de lângă să dorească din bucăţica ta. Şi asta dragii mei… ne conduce la singurătate, răutate şi urâţenia sufletului.
Egoismul şi roadele lui
Citeste si:
Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...
Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...
3 Comments
evergreen
ian. 11, 2010
mimi
ian. 15, 2010
Vlad Suciu
ian. 18, 2010