”Eu”, ”Mie”, ”Al meu”. Vă sunt cunoscute? Sunt cuvintele care zilnic ne ies din gură nu? Noi oamenii ne-am născut cu dorinţa de posesiune. Când avem 1 an, dorim jucăria de la copilaşil de alături pentru că ni se pare mai drăguţă. Ajungem pe băncile şcolii şi acolo dorim să avem notele celui de lângă noi, înfăţişarea celui de lângă noi sau familia celuilalt.
Şi creştem aşa, cu dorinţa asta în inimă care se imprimă tot mai bine de a avea ce nu e al nostru. Ajungând adulţi, ne uităm peste gardul vecinului şi acolo totul ni se pare mai bun şi vrem să fie al nostru. Suntem egoişti. Atât de egoişti încât am fi în stare să ne păstrăm înfometaţi pe noi înşine din dorinţa de a avea mai mult. Dacă am fi într-o încăpere închisă împreună cu mai multe persoane şi am avea doar o bucăţică de pâine, am prefera să păstrăm bucăţica de pâine ascunsă, murind înfometaţi, cu teama ca nu cumva cel de lângă să dorească din bucăţica ta. Şi asta dragii mei… ne conduce la singurătate, răutate şi urâţenia sufletului.
Egoismul şi roadele lui
Citeste si:
Atenție, acesta s-ar putea să fie unul dintre cele mai sincere texte, scrise de mine, pe care le-ai citit vreodată! ”Zâmb...
Am intrat în apartament și un miros de cartofi prăjiți mi-a invadat ființa. M-am descălțat rușinoasă, căci era pentru prima ...
3 Comments
evergreen
ian. 11, 2010
mimi
ian. 15, 2010
Vlad Suciu
ian. 18, 2010