În mod special cei care locuim la bloc, ştim cum stă treaba cu vecinii. De fiecare dată se găseşte câte unul mai diferit, mai sucit, mai pretenţios sau cu un cuvânt în plus de spus. Ori ei se plâng de muzica noastră, ori noi de a lor… şi tot aşa. Şi totuşi, cred că există câteva stereotipuri peste care am dat fiecare din noi, măcar o dată în viaţă:
- Atunci când îţi e cel mai foame şi maţele se zbat în stomacul tău, vecinul tău găteşte gogoşi sau clătite, şi frate, răspândeşte o aromă în toată zona reşedinţei, încât începi să te ţii cu mâna de stomac.
- Ai un vecin drăguţ, minune. În tot anul, nu te întâlneşti deloc cu el, deşi staţi în acelaşi bloc. Dar exact când ieşi să duci coşul de gunoi, ai părul ciufulit, eşti nemachiată, o pereche de pantaloni lălâi pe tine şi un tricou lăbărţat, apare el la uşa liftului, parfumat. De nu ai avea lacrimi în ochi de la mirosul coşului tău de gunoi, mai că i-ai face ochi dulci.
- Vecinii tăi de deasupra nu petrec. Sunt aşa de liniştiţi, încât uneori ai avut impresia că acolo nu locuieşte nimeni. Însă, cu o seară înainte de ziua cea mare, de examenul cel mai greu, de dimineaţa în care trebuie să te trezeşti la 5, se hotărăsc să dea petrecere. Şi ce petrecere! Muzică, ţipete, tropote…. tot tacâmul!
- Copilul vecinului de jos plânge rar, dar o face exact când tu ai o durere de cap inimaginabilă. Câteodată te gândeşti dacă are un detector încorporat, pentru că ţipetele lui se intensifică o dată cu durerea ta.
- Momentul acela în care „ţaţele” blocului apar la balcon exact când te conduce acasă un băiat şi vorbesc atât de tare despre ce văd, încât să audă tot cartierul.
- Clipa în care ştii foarte bine, simţi, cum vecina de alături te pândeşte prin vizor, sau când ai nevoie urgent să împrumuţi ceva, suni la uşă şi auzi şoptind din spatele ei “Nu da drumul, lasă să creadă că nu suntem acasă”. Serios?
- Punctul culminant în care îţi bate la uşă un vecin, îţi înmânează o pereche de papuci de casă şi-ţi sugerează să-i porţi în detrimentul pantofilor cu toc.
- Momentul jenant când vecinul cu care te înţelegi foarte bine, nu te salută pe casa scării pentru că eşti nemachiată şi nu te recunoaşte. (Nu mi s-a întâmplat mie asta)
- Tăcerea sinistră din lift, în care fiecare se uită la pantofii lui sau a vecinului, de parcă sunt o operă de artă de-a lui Michelangelo.
- Exact în dimineaţa în care ai ocazia să dormi şi tu mai mult, îmbrăţişezi perna cu bucurie, la gândul că alarma nu sună de această dată, exact atunci, la 07:00 vecinul tău s-a hotărât să mai dea câteva găuri în perete!
Imagini preluate de pe: http://www.qsl.net/ ; http://www.telegraph.co.uk/
1 Comment
Alex
iun. 28, 2013