In general, majoritatea are mare influenta asupra minoritatii. Are o asa mare influenta incat poate determina minoritatea sa ia unele decizii pe care nici macar nu le doreste. Asta se intampla si cand o persoana se afla sub presiunea unui grup. Majoritatea tinerilor din ziua de azi sunt obsedati de parerea celor din jurul lor. Sunt in permanenta alerta. Si orice actiune am face, avem tendinta de-a gandi daca ceea ce facem va fi apreciat sau dezapreciat de cei din jur. Am ajuns atat de rau incat nu mai facem ceea ce ne placem, nu mai gandim ceea ce dorin si nu ne mai comportam cum ne simtim pentru ca totul este judecat si etichetat. Ne aflam intr-o lume in care totul se plateste si taxeaza. Orice miscare, orice gand. Si daca nu gandim ca majoritatea, suntem in pericolul de a fi inlaturati si indepartati. Am ajuns atat de patetici incat nu mai traim viata noastra ci…viata altora. In principal, suntem trasi la xerox. Nu indraznim sa fim diferiti. Nu indraznim sa luptam contra furtunii, contra curentului. Ne temem sa facem asta deoarece daca indraznim…ne vor decapita. Noi nu-i putem admira pe ceilalti pur si simplu. Trebuie sa-i etichetam, sa-i judecam si sa-i controlam. Si mai apoi, dupa ce le-am pus eticheta, sa fim siguri ca nimeni nu va indeparta aceasta eticheta. Ca vor ramane acolo unde i-am pus noi. Pe Pamant domina o mare minciuna :” Daca merge cu multimea, ajungem departe.” Dar vaiii! Ne inselam amarnic! Noi nu realizam ca daca mergem in turma, gresim cat mai mult. Pentru ca in turma nu se mai pot analiza greselile una cate una. Totul e la gramada. Sunt momente cand ne oprim. Stam nemiscati. Ne pierdem intr-un pat de frunze sau in amintirea lui. Ascultam, si voci dintr-o alta lume incep sa ne sopteasca. Niciodata nu vom avea liniste cand vom cauta sa facem pe plac la toata lumea. Vor ajunge jos de tot. Sunt tot mai multe voci care ne soptesc ce sa facem. Tot mai multe glasuri. Imaginati-va un om in mijlocul unei multimi. Si multimea aceea sa traga de el. Si omul sa doreasca sa mearga cu fiecare, nu sa lupte sa se elibereze. Si asa ajunge multimea sa traga de el tot mai mult, sa-l sfasie, sa-l zgarie…ajunge sa fie calcat in picioare. Si la sfarsit, cand nu mai ramane nimic de distrus din el, multimea pleaca. Si el… el ramane gol si singur. Ramane jos ranit, zgariat, plin de zdrente. A ajuns un nimic. De ce? Deoarece a incercat sa multumeasca pe fiecare ce tragea de el. Si dupa ce multimea si-a indeplinit scopul, acela de a-l vedea jos, cazut…a trecut la alta victima. De ce oare trebuie sa ne apropiem de adevar numai plini de rani? De ce nu putem pur si simplu sa ne apropiem de el? De ce trebuie sa ajungem jos, ca sa realizam ca de fapt scopul vietii este sa luptam impotriva curentului lumii? Nu te-ai intrebat de ce cand ramai singur si trist nu e nimeni in jurul tau? Pentru ca deja ei te-au distrus. Te-au facut sa traiesti viata care o doreau ei, nu tu..si acum, cand ai ramas cu NIMIC…te-au parasit. Si-au indeplinit scopul. Zi de zi raman cu un gust cat mai amar de lumea ce o vad in jurul meu. Privesc in jurul meu si vad oameni razand, oameni care nu mai au nici un Dumnezeu, nici macar un principiu, oameni care calca in picioare tot ce prind. Oameni care ar fi in stare sa-si vanda propria familie pentru inca o clipa de fericire. Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata deajuns… fa ceea ce iti spune inima ca este corect sa faci – pentru ca oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le osandeasca la altii … ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie. Suntem ATAT de rai!
Este vătămător să vrei să placi vecinilor tăi. – căci această dorinţă te poate aduce la abdicări de la principiile tale mai înalte sau la fapte şi declaraţii lipsite de sinceritate. Voinţa de a plăcea este o slăbiciune şi, ca atare, te poate împinge către tranzacţia laşă şi către minciună. Eşti, oare, un copil răsfăţat pentru a avea nevoie de admiraţia altora? Nu poţi rămâne tu însuţi?
8 Comments
brr
sept. 02, 2009
misss
sept. 02, 2009
alin
sept. 02, 2009
Emy
sept. 02, 2009
capshunik
sept. 02, 2009
capshunik
sept. 02, 2009
o raza de soare
sept. 05, 2009
fearless
sept. 06, 2009