Contradicţie între termeni, între sentimente şi între două lumi, parcă paralele. Câteodată, eşti totul. Alteori, devii nimic.

     Eşti totul atunci când tresar de fiecare dată când primesc un mesaj, aşteptând să văd numele tău pe ecran. Eşti totul atunci când sunt nerăbdătoare să-ţi povestesc ziua mea şi gândurile mele. Atunci când lacrimile îmi curg pe obraji, iar tu spui copilării, doar ca să ştii că pufnesc într-un râs vesel. Când, deşi eşti obosit, ştiu că îţi faci timp să vezi cum mă simt. Când îţi povestesc înflăcărată toate detaliile zilei, iar tu asculţi răbdător. Când îţi spun problemele mele, iar tu ţii minte care sunt, întrebându-mă şi a doua zi, şi a treia zi de ele, până când ştii că s-au rezolvat. Când, deşi nu vezi logica, faci un lucru doar pentru că ştii că asta mă face fericită. Să zâmbesc. Când ai încredere în mine să-mi spui secretele tale, ştiind că, dacă s-ar afla, nu ţi-ar face deloc bine. Când ţi se întâmplă ceva bun sau rău, şi eu aflu prima, pentru că aşa vrei tu. Când eşti matur sau copil la timpul potrivit, atunci eşti totul.

    Devii nimic atunci când zile întregi mă laşi să aştept, ştiind că stau prost cu răbdarea. Atunci când mi te imaginez într-un loc nepotrivit, cu o persoană nepotrivită, devii iar nimic. Când ştiu că facem parte din două lumi diferite, deşi ne înţelegem mai bine ca oricine altcineva. Când principiile mele, atât de importante, nu sunt şi ale tale, sau nici măcar nu prezintă interes pentru tine. Când, câteodată îmi mai curge câte o lacrimă pe ascuns, fără ca tu să ştii, din cauză că m-a durut o reacţie sau o atitudine. Când în minte îmi apar toate acele „nu-uri” pe care le-am avut toată viaţa, iar tu erai unul din ele. Când ştiu că uneori e ca şi cum mă condamn singură la suferinţă. Când îmi doresc să-ţi aud vocea, sau să-ţi văd zâmbetul. În acele momente, eşti nimic. Îmi doresc să fii nimic.

 Eu trebuie să mă decid. Ori eşti totul, ori nimic. O să vină acel moment, când aceste două lumi vor sta în balanţă. Ori vor fi una, ori vor continua să fie două lumi şi atât.

Imagine preluată de pe:  http://www.visionsforhr.com/