Mergea din ce în ce mai repede. Dar ea, continua să o urmărească. Deşi mărea pasul, aceasta parcă avea o energie incredibilă. Continua să se ţină după ea. O intriga fata aceasta. Avea de toate şi totuşi era atât de nemulţumită. Era răutăcioasă şi egosită. Cu toată lumea se certa şi era atât de respingătoare! Niciodată nu şi-ar fi dorin să fie ca acea fată. Şi pe faţa ei… se citea tristeţea şi amărăciunea. Se vedea că această fată nu se bucura de viaţă. Şi acum… aceasta o urmărea pe ea.
A început practic să alerge. Se uita în spate pe furiş şi cu speranţă că i-a pierdut urma dar fără şanse. Ea era tot în spatele ei. Oare ce vroia? CE vroia?
A ajuns la marginea oraşului. Aici a intrat într-o pădure. A început să o ia printre copaci. Gâfâia şi a început să curgă sudoarea de pe ea. Capul a început să o doară şi picioarele parcă îi erau tăiate. Se temea. Nu dorea să fie ajunsă de acea persoană. Cu ultimele puteri a început să alerge cât a putut de tare. Dar fără şanse. S-a împiedicat şi a căzut. Cum stătea întinsă pe jos, fata din spate a ajuns-o. S-a întins şi aceasta la rândul ei jos şi se uita ţintă la cea de lângă ea. Deodată, urmărita s-a ridicat şi a strigat:
– Cine eşti tu şi ce vrei? De ce mă urmăreşti? Pleacă, mă dezguşti!
Cealaltă s-a ridicat şi ea, s-a apropiat de fată, s-a uitat adânc în ochii iei şi i-a spus grav:
-Eu sunt TU! Nu mă recunoşti? Niciodată nu vei putea fugi de mine, pentru că nu poţi să fugi de ceea ce eşti. Şi acum ţine bine minte. Eu, fata care te dezgust, sunt TU!

imagine preluată de pe : www.deviantart.com