Cu toţii aţi auzit de Dan Puric, actorul şi regizorul român, dar şi autorul unor cărţi deosebite. Acesta a câştigat respectul românilor de-a lungul anilor, datorită pasiunii lui şi a talentului care nu l-a părăsit niciodată. Dar, ei bine, să ne îndreptăm privirile spre ucenicii lui, spre actorii mai mici, luaţi sub aripa lui ocrotitoare. Nadejda Dimitriu, Vadim Rusu, Petrică Voicu, Silviu Man, Petru Ciobanu şi „mezinul” Iulian Constantin  Văcăren ne-au acordat un scurt interviu. Ce-au spus? Află chiar tu!

Doina Bejenaru: O scurtă prezentare, vă rog.

Alina Ilioi: Şi…de cât timp sunteţi actori?

Nadejda Dimitriu: Sunt din Republica Moldova, cetăţean român de origine basarabeană. Sunt în compania domnului Dan Puric de şase ani, de când am făcut audiţie la Don Quijote şi de atunci mă dedic acestui gen. Fac spectacole persoanle căci dumnealui ne acordă şansa să ne manifestăm aşa cum putem, chiar dacă suntem tinere talente. În concluzie, ne oferă şansa să ne manifestăm talentul în toată splendoarea lui, la toate activităţile sociale, la evenimente…

Vadim Rusu: Eu sunt actor de când mă ştiu (P.S. :Se aude din surdină căci este uneori şi regizor). Colaborăm cu Teatrul Naţional, Teatrul de Operetă…Suntem tineri, ne place joaca, ne place să jucăm în spectacole, ne place să călătorim…

Alina Ilioi: Eşti din Bucureşti?

Vadim Rusu: Da, toată lumea e din Bucureşti. Acolo e sediul artistic.

Alina Ilioi: Mă refer dacă „de loc” eşti din Bucureşti.

Vadim Rusu: Nu, nu. Sunt din Republica Moldova. De fapt, patria mea este acolo unde arta geme şi unde e nevoie.

Petrică Voicu:  Sunt în trupa domnului Dan Puric de aproape zece ani. Sunt actor…

Petru Ciobanu: E cel mai bătrân de aici:))

Petrică Voicu: Mulţumesc. Sunt din Bucureşti, născut în Botoşani.

Silviu Man: Eu sunt născut în Piteşti şi locuiesc de foarte mult timp în Bucureşti. De asemenea, sunt de foarte mult timp şi coleg cu aceşti minunaţi actori care sunt de peste tot din lume.

Petru Ciobanu: Eu închei colecţia din trei personaje din Republica Moldova. Eu sunt ce de-al treilea. Ştii cum se spune: Dumnezeu iubeşte pe trei. Am absolvit actorie acum zece ani la Chişinău. Sunt în trupa domnului Dan Puric de un an şi oficial, două luni, datorită colegilor mei din Basarabia, Nadia şi Vadim. Ţin să le mulţumesc lor şi colegilor mei pentru spectacolul de astăzi. Sper că v-a plăcut foarte mult şi ne bucurăm că suntem aici, în general ne bucurăm…

Iulian Văcărean: Am jucat pentru prima oară alături de minunaţii actori de la compania de teatru Dan Puric Passe Partout.  M-am simţit foarte bine, repetiţiile au fost destul de grele dar a ieşit un spectacol minunat.

Alina Ilioi: Uite ce vreau să vă întreb, dacă tot sunteţi aici…

Petru Ciobanu: Hey, m-aţi întrerupt! :))

Alina Ilioi: Îmi pare rău dar deja ai răspuns la întrebările la care trebuia să răspunzi:p Vreau să vă întreb dacă v-a fost greu să interpretaţi personaje biblice. Pentru că asta aţi interpretat voi în această seară, o scenetă mai modernă a „Fiului risipitor”.

Vadim Rusu: Da, a fost o temă din „Fiul risipitor” dar soarta acestor personaje o regăsim în viaţa de zi cu zi şi la fiecare colţ de stradă şi chiar în fiecare familie.

Alina Ilioi: Cât de uşor sau greu, v-a fost să intraţi în pielea acestor personaje?

Vadim Rusu: Era mai..hm…mai greu să găsim acea metaforă-simbol care să fie pe înţelesul tuturor.

Petrică Voicu: Stai, să lămurim. Interpretarea nu e atât de grea. Mai greu a fost să găsim o modalitate modernă de a pune în scenă această pildă a fiului risipitor.

Iulian Văcărean: Mie mi-a fost foarte greu să intru în pielea personajului, fiind la debutul meu în lumea teatreală.

Doina Bejenaru: Cum aţi primit provocarea când aţi fost anunţaţi că veţi interpreta în faţa a peste 2.000 de persoane? Care a fost prima reacţie?

Petru Ciobanu: Stai puţin, eu ştiam de 4.000:)

Alina Ilioi: 4.000 de ochi Petru:))

Vadim Rusu: Şocul era la 4.000 şi apoi când am văzut că erau 3.800 am zis: „A,e mai bine!”.

Petrică Voicu: Şi pentru mine a fost un debut. E prima dată când joc în faţa atâtor oameni, dar să vă spun un secret. E mult mai uşor să joci în faţa a mii de oameni decât în faţa a doar câtorva zeci de oameni. Deci…ne înţelegem, da? :)) Eu m-am simţit foarte bine. Am simţit forţă.

Nadejda Dimitriu: Da, am simţit o energie.

Alina Ilioi: Chiar ce părere aveţi despre aceste conferinţe pe temă creştină?

Petrică Voicu: E uimitor că aţi reuşit să strângeţi atât de mulţi tineri.

Vadim Rusu: Doar ce am coborât de pe scenă şi acum vrem să mergem să vedem despre ce e vorba. De ce s-au adunat atât de mulţi, de ce au venit… Cred că e ceva unde se simt ei foarte bine.

Petrică Voicu: Sunt foarte implicaţi. Nu ştiu cum aţi reuşit dar…felicitări.

Alina Ilioi: Un sfat din partea actorilor, pentru tineri.

Nadejda Dimitriu: Mi-ar plăcea să-şi păstreze această tinereţe a sufletului pentru toată viaţa şi să fie la fel de uniţi şi la bine şi la greu. Nu la rău! La greu!

Petrică Voicu: Eu i-aş sfătui să aibă grijă de viaţa lor şi să înveţe din pilda fiului risipitor.

Vadim Rusu: Să aibă grijă pe drumul vieţii şi să nu cadă în diferite extreme şi ispite.

În concluzie: actori calzi, talentaţi şi foarte amabili. Mult succes dragii mei în cariera pe care v-aţi ales-o şi cât mai multe reuşite!

Fotografie realizată de: Silaghi Emanuil