Majoritatea dintre noi am avut o perioadă sau încă o avem, în care ne-am imaginat cum ar trebui să arate ALESUL. Ne-am format în minte tipare şi modele ale persoanei perfecte. Tot ce ne înconjura nu era pentru noi. Nu era aşa cum vroiam noi. Nu era perfect. Nu era îndeajuns de înalt, îndeajuns de brunet, îndeajuns de fermecător. Nu cânta la nici un instrument, nu ne-a surprins cu idei instantanee, nu ne-a zăpăcit mintea cu fraze inteligente. Am ţinut strâns cu dinţii de acest tipar, de această hologramă creată perfect în mintea noastră. Şi aşa treceau zilele, una câte una în care să nu găsim iubirea. În care să nu găsim acel vis magic. Încetul cu încetul, ne-am pierdut şi speranţa. Nu înţelegem cum alţii pot fi atât de fericiţi, de îndrăgostiţi, de norocoşi că au găsit persoana la care au visat de când se ştiu.
În timp ce lumea merge mai departe, trăieşte clipa şi momentul…noi încă vom căuta. Trist este că fiecare din noi îşi va învăţa lecţia o dată şi o dată. Va învăţa că dragostea nu vine când vrem noi, ci ea vine la momentul potrivit. Că persoana perfectă nu e aceea pe care ne-am format-o noi în minte, ci acea care ne iubeşte cu defectele şi calităţile noastre. Vom învăţa că te poţi îndrăgosti exact de cine nu te aştepţi. Că important nu este să îndeplinească acele calităţi de pe lista noastră, ci să aibă acele calităţi care-l face imposibil de uitat. Toţi învăţăm la momentul potrivit că o persoană nu trebuie să ne taie răsuflarea, ci să ne dea dorinţa de a mai respira şi în momentul următor. Că nu este cel mai important să trăieşti o aventură, ci mai important este să te simţi în siguranţă alături de acea persoană. Să simţi că ai pe cineva alături, că te poţi baza pe cineva şi că oricând, în orice moment, va fi acolo pentru tine. După un timp, ne vom sătura să mai căutăm proiecţii imaginare imposibil de îndeplinit, şi vom dori o persoană reală, o persoană cu sentimente şi o persoană care creşte şi descreşte…
Lumea nu e perfectă. Oamenii nu sunt perfecţi. Ba chiar mai mult, perfecţiunea este imposibil de atins. Dar iubind, în ciuda faptului că persoana iubită nu este perfectă, vei iubi defectele. Vei începe să iubeşti pistruii, vei începe să iubeşti cum strâmbă din nas, cum zâmbeşte jucăuş pe o parte, cum deschide ochii larg, cum îşi muşcă buzele care nici ele nu sunt perfecte şi cum îşi trece mâna imperfectă prin părul departe de a fi perfect. Vei iubi toate astea pentru că toate sunt reale. Dar, până când ne vom învăţa lecţia, vom trăi cu fantoma omului magic…
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
8 Comments
gabry
feb. 21, 2011
Alina Ilioi
feb. 21, 2011
Emil
feb. 26, 2011
Alina Ilioi
mart. 06, 2011
Ana
mart. 26, 2011
Alina Ilioi
mart. 26, 2011
Ana
mart. 26, 2011
Alina Ilioi
mart. 26, 2011