special pentru voi

Fragment din cartea mea (III)

Afară începuse să plouă. Picuri mari şi grei curgeau din cer, pe pământul cald. Lacrimile care mi-au ţâşnit din ochi s-au amestecat cu ploaia. Mi-am strâns mai bine rochia lipită de trup şi am început să merg derutată, în neştire. Oamenii prinşi în mijlocul furtunii alergau pe stradă ca să-şi caute un adăpost. Numai eu…mergeam fără oprire prin picăturile dese şi vântul puternic. Nici măcar nu se compara cu ceea ce era în sufletul meu! Într-un final am ajuns lângă un cimitir. Am păşit înăuntru, printre crucile sumbre şi reci de piatră, şi m-am oprit în dreptul uneia care era mai nouă. „Edward”, am zis eu răguşit. Acesta era numele scris pe cruce. Acesta era numele care noapte de noapte îmi tulbură somnul şi viaţa. Numele care m-a dus în rai, printre îngeri, iar mai apoi, m-a lăsat să cad în iad, cu o lovitură puternică şi bruscă, alături de demoni. Numele care mi-a luat totul. Iar după ce a luat totul, a plecat. Pur şi simplu. A închis ochii, inima a încetat să mai bată şi… a plecat. Fără nici o explicaţie. Fără nici un ultim cuvânt. Nu a fost conştient că nu a plecat doar el ci că, odată cu el, m-a luat şi pe mine. Nu fizic, ci psihic şi sufleteşte. Un hohot de plâns îmi zguduie trupul ud şi cad în genunchi pe mormântul lui. A trecut un an. Mâinile mi se afundă în pământ şi parcă mi-aş dori să devin una cu el. Să mă evapor acolo, să dispar pentru totdeauna. Ridic ochii spre cer şi înalţ o rugăciune mută. Poate, acolo sus, mă aude cineva. Sau poate că nu. Mă simt părăsită, abandonată de Dumnezeu şi de întreg cerul. De ce trebuie să avem parte de fericiri enorme, ca în momentul următor să ni se ia de lângă noi? Ca mai apoi să avem după ce regreta? Ca mai apoi să putem simţi lipsa a ceea ce ni s-a dat şi mai apoi ni s-a luat? De ce?

Ploaia s-a oprit şi la fel şi lacrimile mele. Şi poate chiar inima a încetat să mai bată. Amorţită, mă ridic de pe mormântul care mi-a ţinut de urât de atâtea ori şi mă îndrept spre cea mai apropiată staţie de autobuz. Nu mai îmi pasă că arăt dezordonată, că sunt murdară şi că toată lumea întoarce capul după mine. Tot trupul îmi este cuprins de frisoane. Fruntea îmi arde, iar ochii îmi sticlesc de febră. Cu ultimile puteri ajung în faţa uşii, sun şi cad ţinându-mă de clanţă. Oare durerea să fie cea care mă doboară sau suferinţa? Cea trupească sau cea sufletească? Simt că un abis negru se apropie de mine. Abisul deznădejdii. Al renunţării. Şi mi-e frică să nu mă înghită şi să mă pierd pentru totdeauna. Uşa se deschide. Printre ochii întredeschişi, zăresc lumină şi o siluetă. Apoi… se face întuneric. Total. În mână ţin încleştat un fular din mătase. Fularul străinului de pe terasă. Fularul care-mi aduce aminte de mirosul atât de familiar al lui Edward.

 

P.S. Mai am puțin din ea. Încă puțin:D

 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

special pentru voi

Prin ce te mai deosebești TU de RESTUL?

Săptămâna trecută am fost rugată de un cont creștin de pe Instagram să mă filmez 2-3 minute timp în care să transmit câ...

special pentru voi

De zeci de ori femeie

”Nu mi-ar plăcea să fiu femeie”, îmi aduc aminte de spusele unui verișor de-al meu. ”Păi ce viață aveți voi mă, câ...

10 Comments

  • avatar image

    Paul

    nov. 21, 2011

    Reply

    abia astept cartea..:) foarte frumos fragmentul

    • avatar image

      Alina Ilioi

      nov. 25, 2011

      Reply

      Mulţumesc Paul:) Şi eu abia o aştept:d

  • avatar image

    Mirela

    nov. 21, 2011

    Reply

    Foarte frumos! Abia astept si eu cartea ... intregul! Felicitari!!!!

    • avatar image

      Alina Ilioi

      nov. 25, 2011

      Reply

      Uh, fericită va fi ziua când o voi avea în mână:D

  • avatar image

    dany-hyspano

    nov. 25, 2011

    Reply

    o vreau cu dedicatie:)..

    • avatar image

      Alina Ilioi

      nov. 25, 2011

      Reply

      :p

  • avatar image

    Alin

    nov. 28, 2011

    Reply

    :)

    • avatar image

      Alina Ilioi

      nov. 28, 2011

      Reply

      :D

  • avatar image

    Alexandru

    ian. 09, 2012

    Reply

    De cand ti-am citit pe Facebook sondajul pentru titlul cartii m-am gandit ce ar putea contine aceasta. Deoarece aici pe blog par mai mult o persoana motivationala si nu prea ar merge sa scri o carte intreaga in acest stil. Bine, imposibil nu este. Si apoi am citit acest articol. Edward? Serios, Edward? Cu siguranta seria "Twilight" contine cartile cele mai plictisitoare pe care le-am citit vreodata. Si ma refer in special la stilul autoarei.

    • avatar image

      Alina Ilioi

      ian. 09, 2012

      Reply

      Nu are nici o legătură cu Twilight, crede-mă. Cât despre nume, cred că nu te poţi lua după aceasta:) Dar... dacă ai să fii curios, sper să o citeşti:) În mare parte da, se axează şi pe partea motivaţională

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.