ascuns in suflet

Fragmente din cartea mea

Vizite: 10752

c1f5b1ca199d0d41990137e8843684ca-d5iecwn

     „Eram contrariată. Voiam să nu-mi doresc prezenţa lui, să îl urăsc, să-i strig să plece. Doream să simt faţă de el dezgust şi să nu vreau să-l mai văd niciodată. Să-i spun că pentru mine, el e cel mai urât bărbat şi că nu-l vreau în viaţa mea deloc. Dar în mine se zbăteau sentimente opuse celor pe care le doream. Îmi plăcea prezenţa lui, ceva mă atrăgea spre el, ca o forţă invizibilă. Îmi doream să nu mai plece niciodată. Ochii lui erau pentru mine ca două săgeţi cu care putea să-mi pătrundă sufletul.

Prezenţa lui, în mod ciudat, mă liniştea. Îl priveam rar în ochi, pentru că-mi era frică să nu citească ce simt pentru el. Aşa că îi evitam privirea. Simţeam cum mă zbat, cum mă lupt cu mine însămi şi cum aş vrea să plec cât mai departe de el, dar în acelaşi timp, doream să-l rog să mă ia în braţe şi să nu-mi mai dea drumul. Niciodată! M-am întors cu spatele pentru a nu-l lăsa să vadă intensitatea sentimentelor cu care mă luptam şi am privit spre lună. Era atât de perfectă, atât de rotundă! De-ai putea să-ţi strigi durerile…

————————————-

     Obosită psihic m-am îndreptat spre casă, spre singurul loc în care mă puteam simţi în siguranţă. Spre locul în care puteam fi eu însămi, fără alte bariere, fără zâmbete false şi fără necesitatea de a-mi controla emoţiile. Undeva, în adâncul inimii încă mai speram după acel ceva care va veni să mă salveze. Să mă salveze de lume, de oameni, de… mine. Şi aceasta pentru că eu eram cel mai periculos inamic al meu. Eu eram cea care încet, încet, mă târam plină de răni spre distrugere. Spre un drum fără întoarcere. Dar nu mă putea condamna nimeni pentru ceea ce deveneam. De ce ar condamna cineva rănile unui războinic? A cuiva care a îndrăznit să ia viaţa în mâini şi să o scape? Cu ce drept, noi, oamenii, tăiem şi aruncăm cu pietre în cel care este un supravieţuitor? În schimbul ornării lui cu medalii pentru reuşita pe care a avut-o, încercăm să-i luăm ultima suflare, de parcă distrugerea celui de lângă noi ar fi o satisfacţie personală sadică. Dacă e aşa, cu ce suntem mai presus faţă de demoni? Fapul că noi credem în Dumnezeu? Şi demonii cred. Susţinem că suntem fiinţe superioare, că deţinem cunoştinţa supremă şi adevărul absolut. Aşa să fie? Pentru că uneori mie mi se pare mai demn un câine, decât un om. Câinile măcar are bunul simţ să latre înainte să muşte. În schimb omul… se apropie tip-til şi te-a şi muşcat răspândindu-şi veninul spurcat.”

——-

Fragmente din cartea pe care urmează să o public, când îmi fac curajul necesar :d

P.S. Doar o zi se mai poate vota alinailioi.ro la secţiunea 8, categoria CEL MAI BUN BLOG, http://www.radardemedia.ro/pagina-de-vot-premiile-radar-de-media-editia-primavara-2014/

Citeste si:

ascuns in suflet

Ne mor tinerii

Ne mor tinerii, pe bănci, în timp ce noi ne luptăm pentru putere. Ne mor tinerii, și nu numai, în timp ce punem sau nu pu...

ascuns in suflet / Diverse

Cine sunt când nu mă vede nimeni?

Mereu prezentăm oamenilor cea mai bună variantă a noastră. Varianta poleită bine cu aur, dată cu luciu, fără scame și fără ...

10 Comments

  • avatar image

    Ciprian Barsan

    feb. 06, 2014

    Reply

    O vom cumpara cu siguranța...

    • avatar image

      Alina

      feb. 06, 2014

      Reply

      Vă mulţumesc frumos! :)

  • avatar image

    Daniel

    feb. 06, 2014

    Reply

    Astept sa o citesc. Curaj!

  • avatar image

    Mirela

    feb. 06, 2014

    Reply

    Nu cred ca TU nu ai curaj..... poate inca nu esti multumita de ceva ....DAAAAAAAAR, noi o asteptam!!!

  • Fragmente din cartea mea | Ganduri ascunse cu Alina Ilioi | Persona

    feb. 07, 2014

    Reply

    […] Fragmente din cartea mea | Ganduri ascunse cu Alina Ilioi. […]

  • avatar image

    Ioana

    feb. 07, 2014

    Reply

    M-a făcut curioasă acest fragment . Şi într-un fel m-am regăsit prin el . Drept urmare ,abia aştept să o citesc .Mult succes în continuare !!

  • avatar image

    Alex

    feb. 08, 2014

    Reply

    Primul fragment, se pare ca el te citea cum ii citeai tu pe cei care nu se simteau confortabil cu tine. :P Felicitari pentru clasarea in clasamentul pentru cel mai bun blog. Ai fost foarte aproape de finala, insa n-ai nevoie de finala sa stii valoarea blogului tau. Daca votarea s-ar fi terminat cu o ora - doua mai devreme probabil ai fi prins finala. :)

  • avatar image

    Alex

    feb. 10, 2014

    Reply

    Nu stiu de ce, am un sentiment ciudat in tot ceea ce citesc pe acest blog. Personajul in persoana lui Alina duce un razboi, un razboi destul de dur, dur pentru ca este pe plan sentimental si iti macina sufletul. Bine ar fi sa mint.

    • avatar image

      Alina

      feb. 10, 2014

      Reply

      :) Bine ar fi...

  • avatar image

    Ana Maria Precup

    feb. 13, 2014

    Reply

    Alinush cu siguranta mi-as cumpara cartea ta, deci ce astepti?Te imbratisez fiinta draga.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.