Au trecut vremurile când femeile stăteau doar la cratiţă şi creşteau copii. Ne-am emancipat, cum s-ar spune. Şi nu e ceva rău, nu e rău deloc, numai că lucrurile care erau valoroase acum câteva decenii acum sunt… de mâna a doua.
Adevărul trist este că acum avem un serviciu solicitant, uneori chiar două, iar când ajungem acasă tot ce căutăm este patul. Ca să dormim în el. Ne-am înarmat cu serviete, laptopuri, diplome, telefoane şi costume sobre, cu o doză mare de răbdare şi dorinţa de a arăta că suntem la fel de bune sau chiar mai bune decât bărbaţii. Am pus deoparte aragazul şi aspiratorul, am privit mândre înainte şi ne-am hotărât: vom lucra. Şi asta am făcut. Am lucrat orice gen de meserie, ne-am angrenat în cele mai dificile curse şi am rezolvat cazuri imposibile. De multe ori i-am lăsat pe bărbaţi cu gura căscată şi chiar şi pe acele femei care au ales să stea acasă, să fie casnice. Am făcut toate acestea şi totuşi, ambiţionate de acest „concurs” şi de noul statut de femei cu servicii, unele dintre noi am pus pe locul doi viaţa amoroasă. Ne-am gândit că suntem încă tinere, că avem timp să ne îndrăgostim în viitor, după ce ne-am format o viaţă profesională de succes. Doar că atunci când succesul a venit, odată cu el au venit şi responsabilităţile, prin urmare, timp şi mai puţin de iubit. Timpul a trecut, iar odată cu el şi noi. Ne-am uitat în jur derutate, am văzut un munte mare de probleme dar nici o soluţie. Nu ştim unde am greşit, nu ştim ce a putut merge rău pentru că ne-am organizat pas cu pas viaţa, am urmat îndeaproape planul, dar am rămas singure sau relaţia noastră scârţie. Pe cât de sigure suntem în viaţa profesională, pe atât de nesigure suntem în cea sentimentală. Şi uite aşa, ajungem la o anumită vârstă să vizităm psihologi renumiţi, să ne înscriem pe diferite siteuri, doar pentru că nu am avut timp sau nu am acordat atenţia necesară unei relaţii.
Mă uit şi eu în jurul meu, mă uit şi sunt convinsă că există o soluţie, că există un răspuns. Că femeile care profesează, pot avea şi o căsnicie fericită. Trebuie doar să aibă grijă ca pe parcurs, să nu se transforme în femei cu full time job, part time lover.
Imagine preluată de pe: http://www.thepersonaldevelopmentcompany.com
8 Comments
un prieten sincer
apr. 29, 2012
Alina
apr. 29, 2012
un prieten sincer
apr. 29, 2012
Horatiu
apr. 29, 2012
WindowsCluj
mai 05, 2012
Alina
mai 06, 2012
un nimeni celebru
mai 10, 2012
Sebastian Alexandru
mai 12, 2012