Diverse

Furtuna unui barbat

Vizite: 16618

unison_ii_by_lukassowada-d404sqg

 Se uita la fata din faţa lui şi parcă devenea şi mai confuz. Ce să-i spună? Că în ciuda aparenţelor, el nu e atât de stăpân pe situaţie pe cât ar fi trebuit? Că dacă ar avea curajul, ar deschide gura şi ar spune tot ce simte? E greu, dar până la urmă şi-ar aduna forţele şi ar spune-o. Ar spune-o dacă ar şti că asta ar schimba cu ceva situaţia. Dar aşa… în cazul acesta simţea că e mai bine să tacă, să lase tăcerea să spună ce vrea. Sau nu… să-i spună? Să o roage să aibă răbdare şi să aştepte? Da, ar putea să facă asta. Da, da. De ce nu? Numai că fix atunci când şi-a făcut curaj şi a dat să deschidă gura, ea şi-a ridicat privirea şi ochii ei mari l-au îngheţat. Preţ de câteva clipe s-a uitat în acei ochi care l-au tulburat de la început, care i-au dat lumea peste cap şi care l-au făcut să fie un nesigur, pe el, un bărbat atât de hotărât.

A văzut cum se uită spre el, plină de speranţă şi inocenţă şi cum îi zâmbeşte copilăreşte, simplu. L-a dezumflat pe loc. Şi-a dat seama că ar strica tot, toată magia…şi ar murdări un înger dacă ar îndrăzni el, să-i spună ceea ce vrea şi simte. Prin faţa lui a trecut toată viaţa pe care a trăit-o şi mizeria în care a stat. Au trecut  toate acele fete pe care le-a avut când a vrut şi cum a vrut, au trecut momentele şi clipele în care a uitat de Dumnezeu. Iar după ce au trecut, în faţa lui au apărut din nou acei ochi. Mari de parcă stăteau gata, gata pregătiţi ca el să se piardă în ei. Mari şi inocenţi. Curaţi, în antiteză cu tot ce a avut el în faţa ochilor mai devreme. Pentru a doua oară, ea i-a zâmbit nevinovată, neştiind că în interiorul lui se petrece o furtună. O furtună pe care nu o putea calma şi care încerca să-i fure mintea. Îşi înfipse mai puternic picioarele în pământ, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie luat de o tornadă. A început să-l doară capul şi să simtă că ameţeşte. I-a răspuns la rândul lui cu un zâmbet, dar amar. Un zâmbet care stăpânea zeci de lacrimi.

„Revino-ţi în fire. Eşti om în toată regula. Ce e cu tine?” îşi spunea convingându-se de unul singur că nu are nimic. Nimic? Cum poate să spună că nu are nimic? Are o furtună în interior, sub această carcasă care îi acoperă inima. Nu. Nu poate. Nu ar putea să îi spună ei nimic pentru că atunci ar simţi că o trage spre el, spre un om murdar… Cum să facă el aşa ceva şi să stingă lumina din acei ochi care-l tulburau?

    Cu greutate se ridică de pe scaun, iar cu o mână se sprijini de marginea mesei pentru că simţi cum ameţeşte. Ştiu, simţi că a luat o decizie care îl sfâşia şi care-l va măcina luni de-a rândul. Dar măcar… măcar aşa spera că va putea păstra inocenţa şi claritatea din ochii pe care-i avea în faţă. Măcar atât. Dacă lumina din ochii lui s-a stins de mult timp, măcar în ochii ei să rămână aprinsă. Îşi drese vocea, spuse o rugăciune în gând şi îşi luă la revedere cu un simplu „ne mai vedem”. Se întoarse, apoi se mai uită ca pentru ultima oară la acea faţă, în acei ochi senini, la acel zâmbet cald şi-şi repetă în minte că această decizie e cea mai bună. Pentru cine, nu ştia exact. Spera că pentru ea deşi îl omora să ştie că acel la revedere e veşnic. Plecă, păşind greu şi cu umerii căzuţi, lăsând în urmă ceva ce-a căutat toată viaţa.

 Imagine preluată de pe:  www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Te iubesc

Te iubesc Te iubesc nu pentru că și tu mă iubești, ci pentru că așa simte inima mea.  Te iubesc nu pentru ceea ce...

Diverse

Viața la 2 ani

M-am trezit dimineață. Am deschis ochii și... am dat nas în nas cu băiețelul meu. ”Gata nani” îmi spune zâmbind senin....

22 Comments

  • avatar image

    Oliviu

    nov. 04, 2012

    Reply

    Acesta este cel mai puternic articol al tau pe care l-am citit. Am trăit fiecare cuvânt pe care l-ai așternut pe ecran in timp ce citeam.

    • avatar image

      Alina

      nov. 05, 2012

      Reply

      Mulţumesc frumos Oliviu

  • avatar image

    Vlad_AR

    nov. 04, 2012

    Reply

    Ei bine, eu, pentru niste ochi mari si frumosi , am hotarat sa infrunt furtuna, sa ma ridic pe valuri si sa caut Lumina. M-am rugat ca ea sa-mi fie far pentru a iesi la liman. N-am facut-o inca, dar nu mi-am pierdut speranta. Si cand voi ajunge pe tarmul linistit, imi doresc sa fie acolo, cu ochiii ei frumosi, sa ma pot pierde in ei pe veci.

    • avatar image

      Alina

      nov. 05, 2012

      Reply

      Ai făcut o alegere bună Vlad. Să ştii că dacă lupţi pentru ceva ce vrei, răsplata va veni:)

  • avatar image

    Alex

    nov. 05, 2012

    Reply

    Poate fi un avertisment pentru baietii care din adolescenta sau chiar dinainte se lasa dusi de val prin relatii fara sa se gandeasca ca la un moment dat va trebui sa plateasca pretul a ceea ce fac. Iar cel mai tare doare atunci cand dai de o fata din asta inainte sa iti fi rezolvat cu tine insuti alegerile facute in trecut.

    • avatar image

      Alina

      nov. 05, 2012

      Reply

      Aşa este Alex..:)

  • avatar image

    Ella

    nov. 05, 2012

    Reply

    Emotionant. Pot sa intreb daca ai cunoscut persoana respectiva? Ceva ma face sa cred ca esti unul din personaje:)

    • avatar image

      Alina

      nov. 06, 2012

      Reply

      Bună Ella... să spunem că m-am inspirat din viaţa reală...:)

      • avatar image

        Valentin

        feb. 08, 2014

        Reply

        :)

  • avatar image

    Andreea

    nov. 06, 2012

    Reply

    Nuuu imi place. Sunt convinsa ca ochii aceia inocenti l-ar fi iubit din toata inima ei frumoasa, cu tot cu trecutul lui.. :) SUPERB articol. De altfel, tot ce scrie Alina Ilioi e superb.

  • avatar image

    River

    nov. 09, 2012

    Reply

    Wrong conclusion. De fapt, acel ceva l-a gasit chiar la-nceputul vietii lui. Acel ceva ar fi existat si acum. Daca n-ar fi fost intunecat de "lumina din acei ochi care-l tulburau"... ...Acea "lumina" careia nu i-a pasat cu adevarat nici o clipa...Si care nu va intelege decat atunci cand echilibrul universal isi va spune cuvantul. Dar mai este pana atunci.

  • avatar image

    Sanyi

    nov. 15, 2012

    Reply

    Da, este un proverb "Da-mi, Doamne, mintea romanului din urma." Tanarul baiat este timid, si nu chiar atat de timid decat se simte destul de murdar in suflet, incat se teme ca sa se apropie de o fiinta pe care o vede curata, pura. Este o comoara ca sa-ti pastrezi sufletul curat chiar din pruncie. Chiar daca ti-ai curata sufletul, parasul iti aduce mereu aminte "Esti vinovat!" Fara ca el sa-ti aduca aminte si acest pasaj "Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta." (1Pet.1:14) "Pentru ca le voi ierta nelegiuirile si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile lor." (Evrei 8:12)Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1Ioan.1:9) Este foarte bine ca sa cunoastem si sa stim ca "Dumnezeu nu este un om ca sa minta, nici un fiu al omului, ca sa-I para rau. Ce a spus, oare nu va face? Ce a fagaduit, oare nu va implini?" (Num.23:19) Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului. Daca am cazut in pacat nu inseamna ca suntem pierduti. La dumnezeu este iertare, putem fi curatati si cu toata increderea ca Dumnezeu ne-a nascut din nou, putem sa privim acei ochi mari si frumos. Toate pacatele se iarta care au fost facute in nestiinta, trairea in pacat este care ne desparte pentru totdeauna de Dumnezeu.

  • avatar image

    Claudia

    feb. 09, 2014

    Reply

    Citesc de mult ceea ce tu asterni aici si de fiecare data raman impresionata de abilitatea minunata pe care ti-a daruit-o Dumnezeu, aceea de a atinge inimi prin ceea ce scri. Totusi articolul acesta e mai mult decat perfect. E minunat, frumos si in acelas timp trist. Imi place atat de mult.

    • avatar image

      Alina

      feb. 10, 2014

      Reply

      Îţi mulţumesc tare mult, Claudia...

  • avatar image

    Gabriel

    feb. 10, 2014

    Reply

    Foarte bine spus, Ma pune pe ganduri cum as proceda sa fiu in locul baiatului.

    • avatar image

      Alina

      feb. 10, 2014

      Reply

      Cum ai proceda?

      • avatar image

        Gabriel

        feb. 10, 2014

        Reply

        Buna intrebare. Ca baiatul de mai sus, am fost si eu intr-o situatie asemanatoare.Am avut curajul sa o intreb dar indirect, am fost respins tot indirect. Primele semne care m-au facut sa imi pun intrebarea daca ar putea fi ceva intre noi au fost semne sincere din partea ei, de multe ori ma intreb ce sa intamplat in mai putin de o saptamana cu baiatul care o facea sa rada, si cu fata cu care nu te plictiseai Am cateva regrete, daca ar exista o nou sansa mi-am invatat lectia. Cu noile relati o sa fiu mai atent la ce spun, la cum ma comport. Cand ajungi sa cunosti o persoana care conteaza pentru tine, o persoana care si cand va imbatrani va fi persoana ideala pentru tine, o persoana care te ajuta sa cresti si in care te Poti baza, merita sa lupti pentru ea. Am fost aproape de o asemenea persoana si acuma am pierduto.

      • avatar image

        Alex

        feb. 11, 2014

        Reply

        Gabriel, recent am fost martor la o chestie de genul. Nu intotdeauna primesti un raspuns real cand bati un apropo. Daca nu va cunoasteti de multa vreme, sunteti in acea faza de acomodare ca amici si ai vazut acele semne sincere din partea ei, atunci este potrivit un apropo. Altfel, femeile au un mai fin simt al evolutiei unei relatii. De la un moment dat, cand deja v-ati acomodat ca amici si sunteti confortabili, ele asteapta o abordare mai serioasa. Daca relatia voastra a ajuns la aceasta faza mai "matura", s-ar putea sa te fi respins pe motiv ca nu ar fi modalitatea potrivita, si poti traduce asta ca "Hai ma, lasa prostiile, doar atata poti?". Ai putea sa iti confirmi sau nu treaba asta si prin comportamentul ei, dar e cam greu sa iti explic aici :)) Nu stiu cum sunteti ca persoane si cum va intelegeti, dar asta e o posibila explicatie.

        • avatar image

          gabriel

          feb. 11, 2014

          Reply

          ne cunoastem 5-6 ani, inainte de saptamana de care ti-am spus vorbeam la telefon ,aproximativ o ora pe saptamana, cateva luni. vorbeam despre multe lucruri. Ea ne e genul ala de persoana care sa spuna: ,,hai mai lasama cu prostiile". dupa ce am plecat acasa dupa 5 zile am continuat sa o sun, dupa un timp am tot incercat sa o sun si avea telefonul inchis cateva zile. am sunato pe sora ei sa vad ce sa intamplat si mi-a spus ca e ocupata si nu are timp sa puna telefonu la incarcat, de atunci am vorbit foarte rar

        • avatar image

          Alex

          apr. 07, 2014

          Reply

          Imi cer scuze ca raspund asa tarziu. Gabriel, eu nu ma refeream la modul propriu la replica “Hai ma, lasa prostiile, doar atata poti?”, ci ma referam ca la o idee mai subtila a raspunsului ei. Atunci cand dezvolti o relatie, orice fel ar fi ea, la inceput folosesti mai des formularile politicoase spre exemplu. Cand suni, nu conteaza ce ora a zilei e, iti ceri scuze pentru deranj sau intrebi daca are timp sa vorbeasca. De la un anumit punct, dupa ce deja ai un trecut de experiente impreuna cu acea persoana, poate ca nu mai folosesti acele formulari decat daca acea persoana este in timpul programului de lucru sau daca ceva sugereaza ca e constransa sa vorbeasca (exemple aleatorii). Pentru a aborda la modul direct o fata cu privire la o relatie, amandoi aveti nevoie de un timp pe care sa il petreceti impreuna, sa va familiarizati unul cu modul de a fii al celuilalt si sa va trasati niste repere de cunoastere. Apoi, cand tu deshizi subiectul, subconstientul ei cauta acele repere pentru a-si stabili o prima pozitie cu privire la asta. Daca nu le are, pozitia ei poate fi mai ostila (chiar daca nu e evident) decat ar putea fi dupa un timp de cunoastere. Reversul este ca aceasta perioada de acomodare nu dureaza la nesfarsit. Pe masura ce trece timpul, va vedeti mai des si comunicati mai mult, pozitia fiecaruia in relatie se schimba. Va faceti o parere unul despre celalalt, implicarea personala se schimba si ea si se ajunge la un moment de "saturatie" (in special cand admiratia este reciproca) care cere a se stabili daca se trece la urmatorul nivel (problema unei relatii) sau daca se ramane la nivelul acela. Acel “Hai ma, lasa prostiile, doar atata poti?” se refera la faptul ca un apropo (sau o abordare indirecta, cum ai zis tu) era potrivit undeva la sfarsitul perioadei de acomodare. Din cate am inteles eu, voi erati mai degraba mai aproape de nivelul de "saturatie" (5 ani nu e tocmai o perioada scurta si nici o ora de convorbiri pe saptamana) care cerea mai degraba o abordare directa decat una indirecta care este mai degraba retorica. :)

  • avatar image

    Sophy

    feb. 12, 2014

    Reply

    E foarte Egoist!!! din partea oricarui baiat s-ar afla intr-o situatie asemanatoare. Nu e dreptul lui sa decida ce va va fi mai bine pentru fata. El trebuie sa fie barbat si sa isi destainuie sentimentele, decizia viitoare e dreptul ei.. Eu stiu ca el vrea sa o protejeze, dar ii distruge viata..

    • avatar image

      andi

      iul. 31, 2014

      Reply

      Sophy, ce spui tu e corect. Dar poți să-i zici de 100 de ori să fie bărbat - nu o va face. Nu că nu ar vrea, dar pentru el asta nu înseamnă nimic, nu știe ce zici. În mintea lui, există ceva ce se suprapune, chiar trece cu mult peste. Din câte mi-am dat seama, în creierul unor băieți există o asociere greșită care zice clar ceva de genu "frumusețe = inocență, puritate, dar oarecum mai mult - superioritate absolută, perfecțiune". Nu știu exact cum se dezvoltă ideea asta, altfel aș fi găsit soluția, dar știm că nu există "perfecțiune", cum crede el. Dacă ar ajunge s-o cunoască, poate ar îndrăzni. Acum, asta e doar o posibilă PRIMĂ problemă, în cazul în care nu o cunoaște. Articolul lui Alina merge un pic mai departe, și zice altceva - după ce a cunoscut-o, și a aflat că chiar e inocentă, TOT MAI rămâne problema "Sunt cu mult inferior unei asemenea capodopere perfecte !". Și cred că în spatele la toate problemele astea, e un respect de sine groaznic de scăzut. Aici deja trebuie să studiezi psihologie, sunt ditamai traumele psihologice în spate, provocate în copilărie, iar pe acestea trebuie să le găsești ca să-i repari respectul de sine. Și s-ar putea nici el să nu le știe. Dar AICI e de fapt rădăcina, aici e problema, și doar asta ar fi o SOLUȚIE permanentă, nu superficială. Pentru că până la urmă, scopul e să gasești soluția, RĂDĂCINA - altfel îl pierzi. Orice altceva nu ți-ar ajuta la nimic. Indiferent ce-i spui, el chiar crede că ți-ar distruge viața. Acuma, adevărul este că oarecum chiar ar face asta - un "bărbat" cu traume psihologice nu e pregătit pentru o relație, și se va încheia cu dureri de ambele părți. El nu știe ce înseamnă a fi bărbat, pentru că nu-și înțelege încă nici propriile sentimente. Cu atât mai mult, nu are cum să le înțeleagă pe ale ei, sau chiar mai mult, să le protejeze, să o ajute să și le înțeleagă mai bine, să-i ridice standardul de viață sau alte lucruri mult mai complicate. Dacă i-ar înțelege măcar sentimentele ei, s-ar pune în locul ei și și-ar da seama că nu e atât de "murdar", cum crede el. Dar din articol îți poți da seama dacă îl mai citești o dată că el e mult prea preocupat cu El însuși - e încă în etapa de... REPARARE, ca să zic așa. Asta e prioritatea pentru el, fără să vrea. Deci tot asta ar trebui să fie prioritatea și pentru ea. Pentru că altfel, gândește-te că și tu, vei fi departe de a te simți în siguranță cu o astfel de persoană. Poate că, de-a lungul timpului, au fost multe astfel de incidente pe planeta asta...dar poți sta liniștită, e mai bine așa. Acum îmi dau seama și eu. Psihologia îți poate explica de ce, și care ar fi consecințele în caz contrar. Nu spun că ce-am scris e corect, am încercat să acopăr toate cazurile, dar poate am greșit – mă vei corecta tu, nu știu. Dar așa am înțeles eu lucrurile până acum.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.