„Mă întrebam de ce pot simţi durerea celorlalţi. De ce pot să văd cineva-ul din nimeni. Şi am realizat: nu aveam un EU care să-mi stea în cale”. Acestea sunt vorbele pe care le-am auzit în această dimineaţă şi m-au impresionat. Mi-au rămas adânc înrădăcinate în minte.
Oare câtă autoritate îi dăm noi eului nostru? Îi dăm ceea ce se cuvine, sau pur şi simplu îl lăsăm să deţină controlul absolut asupra noastră? O definiţie spune că „Eul” se găsește la limita între conștient și inconștient, este instanța trecerii la acțiune, a funcției de adaptare la realitate și de investigare a realității. Dar oare de câte ori facem din acest Eu mai mult decât ceea ce este? Mai mult decât o funcţie? Dă-mi voie să te întreb astăzi, tu cu ce îţi alimentezi Eul? Este dependent de lucruri iar tu îl hrăneşti?
„Crăpăturile au început să se observe în lumea noastră construită, iar oceanele vor continua să-şi trimită valurile printre crăpături” adăuga persoana pe care am auzit-o azi dimineaţă. „Nu ne-am dat seama cum să trăim în unicitate cu Pământul şi cu celelalte fiinţe”. Ha! Cât adevăr spus în câteva fraze. Şi toate acestea pentru că am permis acestui Eu să preia controlul absolut. Pentru că ne simţim îndreptăţiţi să-l hrănim cu poftele pe care le are: crimă, ură, violuri, răutate, invidie… Dacă am putea trece de greoiul eu şi să aprindem o făclie de conştiinţă. Da, pentru că am început să confundăm Eul cu egoismul şi cu îndreptăţirea de a trăi în noi şi numai pentru noi. De asta facem atâtea avorturi, pentru că Eul nostru se simte îndreptăţit să facă asta. Se simte îndreptăţit să nu mai ofere ocazia formării unui alt Eu, a unei alte fiinţe. Conştientizare. Atât de simplu cuvânt şi cu o aşa greutate! De aici începe totul. De la conştientizare. A sosit momentul să ne trezim, să ne suspendăm Eul undeva unde nu mai are o putere aşa mare de decizie şi să începem să conştientizăm.
Ştii, atunci când ieşi pe o scenă iar în faţa ta e plin de oameni? Atunci când ai acei fluturaşi în stomac, uiţi de toţi şi toate şi pur şi simplu te concentrezi pe ceea ce spui sau ai de făcut. Pur şi simplu, laşi toate grijile, simţirile, lucrurile deoparte. Îţi suspendezi Eul şi te concentrezi. Conştientizezi. Devii conştient. Haide să devenim conştienţi de moartea inevitabilă a eului şi să apreciem ceea ce avem în viaţă. Să apreciem viaţa. Pentru că viaţa este un privilegiu. Haide să începem să devenim conştienţi. Hai să… ne suspendăm mai des Eul!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
3 Comments
alecs
mart. 28, 2012
Hai să suspendăm Eul! « Presa Locala
mart. 29, 2012
Savoir Faire
apr. 10, 2012