Se spune că să cunoşti o persoană nu-ţi ajunge o viaţă. Să ajungi să o cunoşti până în adâncul sufletului, ai nevoie de timp. De un timp pe care nu tot timpul îl ai sau pe care nu îl primeşti pur şi simplu. Şi totuşi… îndrăgostiţii ajung să se cunoască între ei, puţin câte puţin.
Zilele trecute am văzut doi bătrâni simpatici. El, om cu părul alb şi cu bastonul în mână. Ea, cu o pălărie drăguţă şi colorată, pe faţă citindu-i-se trecerea anilor. Povesteau cu încă cineva, iar bărbatul de 80 de ani, la un moment dat a avut tendinţa să exagereze. Blând şi cu discreţie, ea şi-a întins mâna către el, l-a atins uşor pe umăr, cu o atingere tacită care a însemnat mai mult decât o sută de cuvinte. El s-a întors spre ea şi a privit-o cu subînţeles. În acel moment, amândoi au ştiut ce vor să spună, au comunicat prin limbajul non-verbal. Lucrul acesta mi-a dat de gândit. Preţ de o oră, am rămas cu mintea la ei, pentru că în câteva gesturi, în nişte secunde care au trecut ca fulgerul mi-au arătat ce înseamnă să cunoşti un om. Nu mi-au spus nimic, nu au vorbit ore întregi despre dragostea adevărată şi nici nu au ţinut o prelegere la microfon despre ce înseamnă cunoaşterea şi de cât timp ai nevoie pentru a intra în posesia ei. Nu. Au comunicat în modul lor, plin de iubire şi da, plin de cunoaştere.
Acele gesturi care ne înduioşează pe noi, gesturi pe care nu le putem vedea oriunde şi oricând, acele gesturi vorbesc. Ele vorbesc despre o cunoaştere, nu absolută, ci dobândită. O privire pe furiş din celălalt capăt al încăperii, un zâmbet subtil sau o atingere discretă, sunt dovada faptului că noi, puţin câte puţin, cunoaştem. Să nu ne aştepăm ca această cunoaştere să se întâmple brusc. Nu, niciodată. E imposibil. Fii îndrăgostit. Nu doar de tine însuţi, nu doar de iubita sau iubitul tău. Ci, fii îndrăgostit de Dumnezeu, fii îndrăgostit de ce te înconjoară. Caută să cunoşti. Caută să cunoşti persoana, caută să cunoşti acţiunile pe care le face şi, mai presus de toate, caută să cunoşti inima acelei persoane. O persoană nu o poţi cunoaşte într-o viaţă, sau poţi să o cunoşti într-o oră, când prin acţiunile ei, îţi transmite informaţii. Cine ţi-a spus că trebuie să deţii o cunoaştere absolută? A greşit. Tu cunoşti multe şi totuşi atât de puţine…
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
5 Comments
Semper Fi
mai 23, 2012
Semper Fi
mai 23, 2012
anonim
mai 23, 2012
Anna
mai 29, 2012
Alina
iun. 01, 2012