Încrederea înseamnă să reuşeşti să laşi armele deoparte alături de o anumită persoană. Să fii conştient că ai lăsat armura jos şi să nu te temi. Să te arunci cu braţele deschise într-un abis, să ţii ochii închişi şi să ai încredere că cel de jos te va prinde.
Încrederea înseamnă să-ţi oferi inima pe un platou deşi eşti conştient că oricând ea poate fi ciopârţită şi sfâşiată în mii de bucăţele. Şi totuşi… să o scoţi din piept şi să o întinzi pe tavă cu mâinile tremurânde cu posibilitatea ca aceasta să fie ultima oară când o vezi.
Încrederea? Ea înseamnă să te laşi luat de mână şi să fii traversat strada fără ca măcar să deschizi un ochi sau să-ţi tresalte inima. Ea înseamnă să priveşti adânc în ochii persoanei de lângă tine, chiar dacă eşti pe un pat de spital, conectat la mii de aparate… şi dacă acea persoană te mângâie şi îţi va spune că totul va fi bine, tu să ştii că aşa va fi pentru că ai încredere oarbă.
Încrederea… e ceva nepreţiut… e ceva ce trebuie să dai deşi ştii că aceasta va fi sfâşiată şi mâncată de lupii care stau la pândă. Încrederea… e ceva ce de acum voi oferi mai greu!
Încredere totală
Citeste si:
Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...
Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...
8 Comments
conea
nov. 25, 2009
avramizza
nov. 26, 2009
fanitza
nov. 26, 2009
capshunik
nov. 26, 2009
fanitza
nov. 26, 2009
capshunik
nov. 26, 2009
fanitza
nov. 26, 2009
fanitza
nov. 26, 2009