”Blestemat e cel care se încrede în om.” Cuvinte mai adevărate nu se puteau scrie niciodată! De multe ori încrederea acordată mi-a fost călcată în picioare. De multe ori am rămas numai cu un gust amar. Şi totuşi…de fiecare dată, parcă acordam tot mai puţină încredere. Încetul cu încetul poate că ajungem la punctul în care nu vom mai putea acorda încredere nimănui. Oare încrederea e asociată cu naivitatea? Dacă e aşa…cum să supravieţuim? Cui să mai acordăm încredere şi cui nu? Eu zic să ne facem partea noastră în dezvoltarea unei relaţii, să nu greşim şi nu în ultimul rând…să fim naivi atât cât trebuie ca să păstrăm o relaţie în picioare. Dar să nu fim atât de naivi încât să ne amăgim de fiecare dată.
Acordă încredere atât timp cât ai motive să o faci. Acordă încredere şi când nu ai motive să o faci. Dar… fii conştient tot timpul că în momentul următor încrederea îţi poate fi spulberată!
3 Comments
soaptainimii
iun. 21, 2010
selena
iun. 21, 2010
corneliurotar
iun. 22, 2010