Dulce, matur, copilăros, foarte de treabă şi cu un comportament care m-a impresionat, Quentin nu numai că promite multe, dar face şi mai multe. Un om atent la detalii (nu a uitat să-mi ureze ”la mulţi ani”) şi cu o educaţie aleasă. Mai departe… citiţi chiar voi!

1.Bună Quentin. Pentru început, spune-ne cine eşti şi ce faci.
Sunt cântăreţ, compozitor şi producător al muzicii mele. Fac un gen de pop rock, cu influenţe din varietatea franţuzească.

2. Eşti născut în România, dar copilăria ţi-ai petrecut-o în Belgia, nu? Corectează-mă dacă greşesc:) Ce limbă s-a vorbit în casa voastră şi de ce aţi părăsit România?
Da, m-am născut în Romania. Am plecat cam la vârsta de şase ani în Belgia cu părinţii. În casă la noi se vorbea la început româna, după aceea, franceza şi după aia un gen de dialect româno-franţuzesc :). Fraza începea în română şi se termina în franceză sau invers.
Am plecat din România pentru că pe vremea aia erau probabil mai multe oportunităţi în afară decât aici. Imediat după comunism ţara era într-o fază de reconstrucţie, nu mereu propice pentru un viitor promiţător.

3. Când ai realizat că ai o pasiune pentru muzică şi când ai cântat pentru prima oară pe scenă?
Se pare că de mic… Nu pot să-mi amintesc cu precizie vârsta, dar am avut mereu o tangenţă cu muzica. Am început pianul destul de târziu, la vârsta de nouă ani. Şi după academie am intrat la conservator. Frecventam scenele încă de mic, şi nu numai ca spectator. Am dat multe concerte clasice de pian şi vroiam să fac la bază o carieră clasică. Însă lucrurile s-au schimbat după aia şi am ajuns acum cântăreţ.

4. Spre deosebire de alţi artişti care sunt de origine română şi sunt plecaţi înafară şi-şi neagă originea, tu nu te fereşti să o spui, ba chiar mai mult…să şi cânţi în Română. Cum aşa? 🙂
Deşi când eram mai mic mă simţeam belgian, pe măsură ce m-am maturizat am început să mă simt din ce în ce mai mult român sau cel puţin, ceva între :). Cultura românescă e aşa bogată ca şi limba de asemenea, şi mereu am purtat-o în inimă. Am învăţat pe măsură ce creşteam, şi limba mai bine ; excursiile mele repetate în România m-au ajutat şi ele.
Nu mi-aş nega niciodată originea, sunt mândru de ea şi deşi România e mai în cădere în ultima vreme, sunt sigur că ea îşi va regăsi strălucirea din timpurile vechi. Vorbesc chiar muzical, de asta şi cânt în română. O limbă aşa bogată şi frumoasă niciodată nu-şi va pierde farmecul într-un cântec. Şi nu sunt prea de acord pe tema anglinizarea muzicii de aici în detrimentul limbii române şi chiar franceze, care sunt doua limbi şi două culturi mult mai apropiate, fiind amândouă latine.

5. Eşti încă foarte tânăr, chiar câţi ani ai? La această vârstă încă fragedă pentru unii, am înţeles că ai studiat la Conservatorul Roial din Bruxelles. Pianul, dacă nu mă înşel. Nu simţi că uneori nu eşti apreciat îndeajuns?
Am 25 de ani deja. Am început târziu să cânt… Nu pot zice că sunt subapreciat pentru că pe măsură ce avansez în ceea ce fac, câştig din ce în ce mai mult simpatia oamenilor şi experienţă, iar asta mă bucură, că eu fac muzica pentru a împărţi şi a transmite acest lucru la ceilalţi.

6. Momentan unde locuieşti? În ce ţară?
Momentan locuiesc în Belgia, în Bruxelles. Mă simt bine acolo 🙂

7. Dacă ar fi să alegi un moment din viaţa ta, care ar fi acela?
Nu ştiu. Am aşa multe. Plus că nu pun cele care vor veni 🙂

8. Spune-mi de ce altceva mai eşti pasionat, înafară de muzică?
Îmi place mult tenisul şi sportul în general. Am făcut mereu mult sport de când eram mic. Asta permite să-ţi canalizeze emoţiile care le ai pe scenă, de exemplu, şi să te simţi bine în general. Găsesc că arta şi sportul se îmbină bine.

9. Ce planuri de viitor ai?
Acum sunt foarte axat pe lansarea unui nou single în Franţa, dar va fi în totalitate în franceză cântecul. Am un feedback destul de bun deşi încă nu e lansat oficial şi nici terminat. Sper că va fi de succes şi după aceea vom vedea.
Pentru România nu am încă planuri . Ele probabil vor veni de la sine când va merge bine în Franţa.

10. De ce crezi că în România oamenii care ar trebui cu adevărat apreciaţi, exact ei, sunt ”îndepărtaţi” să zic aşa?
Ei reprezintă un adevărat risc pentru alţii, probabil mai puţin talentaţi sau mai slabi. Mulţi au putere executivă şi decid pentru mase când de fapt decid pentru ei însuşi sau iau acele decizii sub presiune, de frică să nu-şi piardă locul de muncă sau prestigiul. Nu vor să-şi asume nici un risc într-un fel.
Şi deseori când eşti bun în ceea ce faci, creezi frustrări. Actualmente, e mai uşor pentru o fată să se lanseze în industria asta, cel puţin în România, ea fiind ”compusă” numai de bărbaţi.
Dar pînă la urmă, ce e bun, e bun…şi va fi apreciat într-o zi.

11. Am înţeles că tu singur îţi compui melodiile. De unde te inspiri sau, CINE e inspiraţia ta? Hehe…:D
Pur şi simplu mă aşez la pian, şi într-o zi bună, poate am noroc să compun o melodie bună 🙂 Sau mi se mai întâmplă când mă mai plimb şi fac abstracţie de tot, să-mi cânte o temă în cap.
Inspiraţia mea aş zice că e femeia în general..fără ea, nu cred că ar mai fii arta 🙂

12. Descrie-te în trei cuvinte.
Mă descriu în doar unul. Înalt 🙂 Restul îmi spuneţi voi.

13. Mulţumesc pentru că mi-ai făcut deosebita plăcere de a conversa cu tine. Doreşti să le transmiţi ceva cititorilor mei?
Da, le urez vacanţă placută !! Şi să pună multă cremă solară când merg la plajă, că vara asta va fi foarte caldă !!!! 😀 şi nu aş vrea să se ardă 😉

Interviu realizat de ALINA ILIOI