Robert este un deţinut în vârstă de 17 ani, mai norocos decât ceilalţi deoarece familia a păstrat legătura cu el şi îl susţine acolo unde este. Dacă unii îşi recunosc vina pentru ceea ce au făcut, el a hotărât că este vinovat doar pentru că a avut un anturaj greşit. Aşa să fie? El susţine că nu este vina lui pentru că este închis. Se spune că primul pas spre vindecare este să admiţi că ai o problemă. Poate că şi Robert cu timpul va realiza că trebuie să privească obiectiv la unele lucruri din viaţa lui. În orice caz, de la începutul interviului am fost blocată de acest tânăr maturizat înainte de vreme, pentru că era foarte introvertit şi răzvrătit împotriva a tot ce îl înconjoară. Răspunsurile lui scurte şi iritate spun multe despre starea lui lăuntrică. Robert este atât de încărcat emoţional încât i-am putut simţi sentimentele care se zbat în el la depărtare de un scaun. Spre deosebire de ceilalţi deţinuţi, el nu a zâmbit nici măcar o singură dată şi după interviu a plecat cât mai repede în celula lui.  ”Dumnezeu iubeşte pe fiecare om în parte oriunde ar fi” a spus Robert. Aşa este. Dar oare ştim cu toţii asta?