Zilele trecute am întrebat o tânără la ce facultate va da. Răspunsul ei a fost:” Părinţii mei mi-au zis să dau la medicină.” M-am uitat confuză la ea şi am întrebat-o „Dar tu ce vrei?”. Ea, ezitând, a spus că şi-ar dori altă facultate. M-am uitat cu durere şi am întrebat-o de ce nu dă la facultatea pe care ar dori să o facă. Mi-a zis prompt că sunt banii părinţilor.
Fiecare dintre noi avem pasiuni. Oamenii care au ajuns departe, au ajuns pentru că ceea ce au făcut, au făcut cu pasiune. Dacă nu faci ceea ce îţi place, toată viaţa vei simţi că nu eşti împlinit, că ceva lipseşte în viaţa ta şi că nu găseşti motivul pentru care trăieşti. Nu trebuie să fie aşa. Am fost cea mai norocoasă fiică din lume pentru că părinţii mei au fost atât de iubitori şi m-au încurajat să lucrez ceea ce-mi place. Atunci când nimeni nu credea în mine, ei au crezut. Mi-au oferit toate condiţiile necesare pentru a-mi urma pasiunea şi mi-au dat tot ce au avut mai bun pentru a fi fericită. Oh, ce binecuvântaţi sunt copiii care au părinţi inteligenţi şi conştienţi că trebuie să-i încurajeze să-şi dezvolte talantele pe care le-au primit de la Dumnezeu. Sunt mulţi părinţi care nu şi-au putut urma propriile vise, astfel, caută să-şi îndeplinească aceste vise prin copiii lor, care de asemenea, au şi ei dorinţe puse în inimă de Dumnezeu. În acest caz, se intră într-un cerc vicios din care greu se mai iese. Se distrug vieţi şi oamenii se simt tot mai neîmpliniţi…
Tu drag părinte cum îi încurajezi pe copiii tăi? Le respecţi alegerile şi pasiunile pe care le au? Sau cauţi să-ţi trăieşti viaţa pe care nu ai putut-o trăi tu, prin copiii tăi? Scump tânăr, eşti susţinut de ai tăi? Sau simţi că trăieşti orice viaţă, numai pe a ta nu?
4 Comments
Cristina
apr. 17, 2011
Alina Ilioi
apr. 18, 2011
Nelutu M.
apr. 17, 2011
Alina Ilioi
apr. 18, 2011