Prietena ei, Raluca, mi-a zis de ea. Mi-a scris într-un mod minunat de Andra: „Prietena mea scrie minunat si m-am gandit sa ii fac o surpriza. Te invit sa citesti si tu si daca iti place modul ei de a scrie sa ma ajuti cu o recomandare pe blogul tau, pt ca ea iti admira foarte mult scrierile.”

Şi mi-a plăcut. Şi cum scrie Andra, şi gestul Ralucăi. Mai rar vezi prieteni care să facă gesturi aşa de frumoase şi dezinteresate.

Aşa că, să citim textul Andrei:

„Azi e ziua aceea.. Cu emoţii de toamnă şi surâs de copil.

Toţi anii aşezaţi unul peste altul în corpul meu m-au făcut să cresc.

Să culeg sfaturi din suflete aşezate în costum, să mâzgâlesc sute de foi până la descoperirea condeiului, să-mi scutur gândurile de impuls şi faptele de imprudenţă.

Anii de şcoală m-au îmbrăcat în haine de om mare. La început nu ştiam ce să fac cu ele.

Nu erau pe măsura mea, mânecile cămăşii îmi atârnau peste degetele pătate de cerneală şi sacoul nici nu îndrăzneam să îl îmbrac.

Însă după ani de zile aveam să mă trezesc din nou în faţa dulapului privind costumul de om mare.

Deja trecusem prin mâini de dascăli pricepuţi ce îmi sădiseră în minte rădăcini de Bine, cuvinte cumpătate şi ambiţii curate.

Acum hainele acelea de om mare mi se potriveau. Am ales să le port din ziua în care am plecat de acasă pe drumul devenirii mele.

Am găsit un loc al meu, o pânză albă pe care viaţa mea şi-a imprimat amintirile, realizările şi visurile depărtărilor.

Pe aceeaşi pânză păstrez şi astăzi chipuri de oameni frumoşi, cuvinte senine şi binecuvântări primite în zile înnorate.”

Articol scris de  Silent Musae (Andra)

Mai multe puteţi citi pe blogul ei personal: Silent Musae

Imagine preluată de pe: http://lch-photography.deviantart.com/