Sau poate ca m-ai iubit, numai ca nu mi-ai spus-o niciodata. A fost mai comod pentru tine sa fii rece, calculat si sa pastrezi pentru tine tot ce simti.
Gesturile pe care le-ai facut fata de mine au fost in antiteza cu ceea ce spuneai. Nu mai conteaza. Nu ai avut curajul sa spui „te iubesc” pentru ca stiai ca vine cu responsabilitati dupa el. Asa ca ai preferat ca in iubire sa fie tacere. O tacere care ar fi trebuit sa iti dea o anumita stabilitate. Comportamentul tau striga iubire, cuvintele tale nu spuneau nimic.
Pana si la final, la fel ai fost. „Nu mi-e dor de tine” mi-ai spus cu lacrimi in ochi si un nod in gat. Nu stiu pe cine incercai sa minti. Pe mine sau pe tine?
Nu mai conteaza…
Din povestea noastra am invatat sa-mi spun mereu sentimentele, chiar si atunci cand risc sa fiu inteleasa gresit. Viata e scurta, iar oamenii sunt tot mai putini sinceri.
Am invatat ca slab nu e acel care spune mereu ce are de spus, si isi asuma responsabilitatea cuvintelor, ci cel care se ascunde in spatele indiferentei si duritatii.
Si-am mai invatat sa nu-mi fie teama de necunoscut. De ceva ce nu am mai trait. Sau daca mi-e teama, sa o spun. Nu sa fug.
Prin atitudinea ta m-ai tentat sa nu mai cred in nimeni. Sa ma ascund de iubire. Sa aleg confortabilul. Sa ma multumesc cu putin. Insa am ales sa fac contrariul. Asta dupa o lupta grea cu mine, cu gandurile mele, cu inima mea si cu mintea. Am hotarat sa ofer o sansa egala oamenilor in a-i crede. Sa salut iubirea. Sa aleg din afara zonei de confort. Sa cer mult de la viata.
Iti multumesc ca nu m-ai iubit! (Desi amandoi stim care este adevarul)
Imagine preluata de pe: www.deviantart.com
9 Comments
Cronicile unui Nebun
mart. 29, 2015
AnonimDD
mart. 29, 2015
Alin
mart. 30, 2015
Andreea
mart. 30, 2015
Ana
mart. 30, 2015
CLAUDIA
apr. 07, 2015
Gurzu Ruben
iun. 17, 2015
Alina
iun. 17, 2015
Marcela
aug. 06, 2015