Îţi scriu ţie… suflet rănit. Ţie, cel care ai suferit şi ai îndurat. Ştiu că inima îţi plânge chiar dacă nu laşi să se vadă. Te văd. Te zăresc cum încerci să maschezi nefericirea ta. Cum zâmbeşti şi totuşi ochii tăi emană cea mai adâncă tristeţe. Mie nu-mi plac fluturii. Sunt efemeri şi tot ceea ce e repede trecător mă sminteşte. Suflete rănit…. văd cum inima îţi sângerează, simt cum trăieşti o durere îngrozitoare care te-a trântit la pământ. Observ cum te prinzi de cel mai subţire fir de speranţă şi încerci să te ridici la suprafaţă. Încerci să ieşi din gaura neagră a decepţiei. Dar mai apoi, vin alţii şi te trag în jos. Rămâi călcat în picioare şi cu sufletul zdrobit. Bietele tale aripi nu se vor mai putea întinde către zborul iubirii. Dar vei reuşi. Vei reuşi să-ţi aduni aripile în pumnul plin de cicatrici şi le vei purta undeva lângă inimă. Legate. Pentru că suflet rănit… iubirea a fost pentru tine ca cea mai aprigă durere. Te-a secat, te-a scurs de lacrimi şi ţi-a furat ce aveai mai scump. Inocenţa. Dar suflet rănit…nu dispera… eu, îţi scriu ţie.
Imagine preluată de pe : http://4.bp.blogspot.com/
3 Comments
Inka
oct. 23, 2009
tranceritza
oct. 26, 2009
doar eu
oct. 30, 2009