La mine în casă, când intri, nu trebuie să te descalți. Poți să-ți lași încălțămintea în picioare. Nu mă deranjează să șterg câțiva stropi de noroi sau să dau după cu aspiratorul. Poți chiar să ții haina pe tine, dacă știi că nu are două fețe. Totuși, ceva trebuie să faci când intri la mine în casă. Să lași la ușă minciunile, ura, bârfa și răutatea. Intră încălțat, dar nu intra răutăcios.

Să dau cu mopul nu-i greu deloc. Ba chiar prefer să fac asta, decât să nu știu cum să-mi curăț sufletul și mintea după ce pleci. Ba chiar o să insist să nu te obosești să-ți desfaci șireturile, atâta timp cât o să știu că nu o să te tragi cu mine de ele.

Nu trebuie să menții curățenia și nici să stai ca pe ace când ești la mine. Dacă știi că inima și mintea ți-e curată, poți să stai liniștit. Nu am alte pretenții. Poți să dai pe jos, însă nu poți să ștergi cu mine pe jos sau… să mă tragi în jos.

Pentru mine casa mea nu e și  inima mea. De asta poți să faci dezordine și poți să intri încălțat. Astea se curăță. Casa mea e în inima mea, să știi. Acolo trebuie să ai grijă cum intri. Acolo trebuie să te descalți. Acolo nu ai voie să dai pe jos cu firimituri dintr-o prăjitură învechită. Acolo nu poți intra doar în vizită, cu pretenția de locatar permanent.

Tratează-mi casa așa cum simți. Însă inima… ei bine, cu ea e altă poveste.

Photo taken from: http://www.cincinnatireview.com/blog/whats-poetry-got-to-do-with-it/whats-poetry-got-to-do-with-it/