S-a pus să doarmă cu sufletul greu, de parcă purta o povară prea mare pentru umerii ei slabi. Era conştientă că a ajuns în această situaţie din cauza ei, pentru că credea prea mult în poveştile frumoase. Tocmai acest lucru nu i-a permis nici să plângă. Cum să plângi când ştii că suporţi consecinţele propriei alegeri? Înghiţi în sec, pui capul pe pernă şi adormi.
Dimineaţă când s-a trezit, a simţit cum îi curge ceva pe obraz. A pus mâna şi era… o lacrimă. O singură lacrimă a reuşit să-şi facă loc prin încăpăţânarea şi ambiţia ei de a fi tare. Ce ciudat, niciodată nu s-ar fi gândit că o singură lacrimă poate însemna mult mai mult decât zeci de lacrimi. Când e singură lacrima, eşti conştientă că povestea e mult mai pătrunzătoare decât îţi imaginai. Şi-a şters-o repede, ca să uite că a fost acolo, şi a continuat cu ritualul de dimineaţă. S-a spălat şi a băut cafeaua.
Dar nu putea. Nu putea să se comporte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat pentru că simţea că până acum avea un motiv să lupte. Deodată, motivul a început să fie înceţoşat. Ei nu-i plăceau jocurile şi nici schimbările bruşte de situaţie. Cumva, a reuşit să se afle fix în mijlocul lor. Acum, rămânea o singură întrebare: să continue sau să se retragă şi să meargă pe alt drum?
Imagine de pe: www.deviantart.com
4 Comments
Alex
oct. 17, 2013
johnjohndooa
oct. 17, 2013
Un simplu om
oct. 18, 2013
Alina
oct. 30, 2013