Ştii că e bine, atunci când e pace. Când simţi că în sfârşit poţi răsufla, fără să-ţi fie teamă să iei următoarea gură de aer. Că cel din faţa ta nu-ţi vânează greşelile.

Lucrurile frumoase apar după ce renunţi la cele care-ţi mănâncă din suflet. Războiul se opreşte doar după ce faci pace tu cu tine. Ca să fie ordine în dezordine, trebuie să începi să faci curat. Să arunci lucrurile care-au început să miroase, să le repari pe cele care s-au stricat, să te desparţi de ce e în plus. Doar după ce sortezi importantul de neimportant, curatul de murdar, frumosul de urât, ajungi să vezi cât eşti de binecuvântat.

Poţi să stai în linişte cu o a doua persoană, numai după ce-ai învăţat să stai în linişte cu tine. Iar liniştea înseamnă să faci pace cu inima şi mintea ta. Să le asculţi, să le vorbeşti, să le îngrijeşti. Nu te poţi aştepta să ai o grădină a sufletului frumoasă, dacă nu uzi florile.

Ca să ai parte de minuni, trebuie să crezi în ele. Spectaculosul nu vine în viaţa celor care aleg să şi-o petreacă precum spectatorii. Puţini ştiu că viaţa devine frumoasă atunci când o priveşti cu ochi frumoşi. Dacă o priveşti cu ochi critici, ajungi să vezi doar zdrenţele din mijlocul materialelor de calitate.

Viaţa e o binecuvântare, nu un blestem. Blestem devine pentru cei care aşează la rândul lor, blestemul asupra capetelor altora. Tu presară binecuvântare.