Încă de când mi-ai povestit trecutul tău, m-ai avut. Am un talent de-a fi atrasă de oamenii cu o inimă sucită. Faptul că am putut fi eu, fără ascunzişuri, fără artificii, fără eforturi, m-a făcut să îmi placă prezenţa ta.
Aşa că m-ai avut. Şi când mi-ai zis de planurile tale, şi când mi-ai împărtăşit visele, şi când am râs cu lacrimi până nu am mai avut aer.
Şi când am lucrat împreună, construind ceva. Şi când te chinuiam. (Îmi place să chinui oamenii, ai observat?). Şi când m-ai certat că sunt încă un copil şi îi las pe alţii să profite de asta. Şi când mi-ai spus că nu mai vrei să auzi de mine.
Am râs atunci şi-am ştiut că… eşti unul din puţinii care ţipă că nu vrea să mă mai vadă şi mă amuză. Că ştiam că nu e adevărat. Şi n-a fost. Nici prima oară, şi nici a doua, vezi?
Te-am lăsat şi pe tine să-ţi dai seama că mă ai. Un pic, nu tare mult, că ţie îţi place misterul. Eşti unul din acei bărbaţi care preferă vânătoarea. Şi ţi-ai dat seama. Însă în loc să te bucuri, te-ai speriat. Nu-i nimic, m-am obişnuit. Ai început să-mi povesteşti de ce frumoasă prietenie avem, şi cum nu o putem strica. Şi mă uitam la tine şi mă gândeam ce conversaţie fără sens, pentru că oricum o prietenie dintre un bărbat şi o femeie niciodată nu durează mai mult decât câţiva ani. Iar asta e mult. Desigur, sunt şi excepţii. Dar mult prea puţine.
M-ai avut până într-un moment, când am deschis ochii mai bine, şi-am decis să te privesc la rece. Atunci nu m-ai mai avut.
Am realizat că nu mai sunt dispusă să lupt pentru atenţia nimănui. Că nu mai vreau să conving pe nimeni că merit iubită. Că nu vreau să mă compari şi să mă compar cu nici una din fetele care-ţi calcă pragul. Că nu vreau să mă gândesc de trei ori înainte să-ţi scriu sau să te sun, că poate te prind într-un moment nepotrivit. Că trebuie să-mi ascund dorinţele, numai pentru că tu nu eşti pregătit pentru ele.
N-am să neg, îmi placi. Poate că prea mult. Însă mai mult mă plac pe mine, şi nu-mi permit să mă mai joc cu inima mea. Am făcut-o o dată, şi încă încerc să o fac să mă ierte că am îndrăznit să o pariez la un joc de noroc.
Mie îmi place spontaneitatea, dar nu-mi place incertitudinea. Am trăit incertitudinea, şi m-a secat. M-a golit. Însă am revenit la viaţă.
Păcat, m-ai avut.
Dacă te-ai fi grăbit, m-ai fi prins…
15 Comments
Liana
aug. 17, 2015
Alina
aug. 17, 2015
Denisa
aug. 17, 2015
Alina
aug. 17, 2015
Dapixx
aug. 18, 2015
Alex
aug. 18, 2015
Alina
aug. 18, 2015
ingeralb
aug. 18, 2015
Alina
aug. 18, 2015
Marina
aug. 18, 2015
Alina
aug. 18, 2015
andrei
aug. 18, 2015
Alina
aug. 18, 2015
andreea
aug. 18, 2015
Ionut
sept. 07, 2015