Acum câteva luni scriam că nu mai suport bărbaţii care se îndrăgostesc de mine. Că simţeam cum, cu fiecare bărbat în plus care mă priveşte cu ochi de amorezat, tu devii şi mai de condamnat. Îmi venea să le strig să plece, pentru că în inima mea se află doar unul singur, unul pe care nu ştiu cum să-l scot de acolo, şi nici nu ştiu dacă vreau. Tot ce ştiam este că e acolo, şi-l simţeam de fiecare dată când respir.
Ce iubire am mai avut şi noi! Suntem doi nebuni care au crezut că pot schimba lumea prin intensitatea sentimentelor lor. Suntem doi naivi care s-au gândit că, cumva, Universul va conspira să-i aducă împreună, la un moment dat. Poate că ne-ar fi adus, dacă am fi avut răbdare. Dacă tu nu te-ai fi grăbit să fugi, speriat de ceea ce simţi. Dacă eu aş fi fost mai înţeleaptă. Sau poate că dacă te-aş fi presat, sau dacă aş fi jucat şi eu jocuri, ca celelalte femei, poate că atunci altul ar fi rezultatul. Dar tu ştii că eu nu sunt femeia jocurilor.
De atunci, am plâns până când ai ieşit aproape cu totul din mine. Mi-am plâns sufletul şi inima. Am plâns până la ultima lacrimă, ca mai apoi să ştiu că tu nu mai eşti acolo. Că nu mai trebuie să mă duc peste tot cu tine. Cu tine, cel care eşti acum. Distant, rece, departe. Cu regret realizez că tu nu mai eşti acelaşi. Nu pot să suport gândul că omul pe care-l iubesc, de care sunt îndrăgostită, este aşa. Şi ştiu că te străduieşti să fii astfel, ca să mă îndepărtezi pe mine. Faci asta, cu gândul că o să-ţi fac eu alegerea mai uşoară, plecând. Ei, iată că în sfârşit ţi-a reuşit.
Ai fost omul alături de care şi azi aş fi început să-mi petrec restul vieţii. Acum acea persoană nu mai există.
Felicitări, ai reuşit să mă faci să alerg. În direcţia opusă… de tine.
12 Comments
stepanadrianblogger
dec. 01, 2014
Nico Nicole
dec. 01, 2014
Anonim
dec. 02, 2014
Anonim
dec. 03, 2014
Florentina
dec. 03, 2014
sufletdefluturas
dec. 06, 2014
Ella
dec. 07, 2014
Alina G.
dec. 11, 2014
Stefania
dec. 23, 2014
kenay
dec. 30, 2014
no name
mart. 09, 2015
Ella
mart. 09, 2015