Am scris şi-am şters, iar am scris un articol întreg şi din nou l-am şters. Asta pentru că acum nu pot să fiu cu sufletul deschis. Nu pot să-l las să fie transparent, să alerge pe foaie cu cuvintele pe care el le doreşte. Pur şi simplu nu am putere să dau explicaţii sau să mă justific. Ciudat nu, cum uneori avem în noi unele sentimente, pe care nu putem sau nu e momentul să le exprimăm. Dar, începând cu subiectul meu, am observat că în ultimul timp, suntem plictisiţi. Atât de plictisiţi, încât ne e greu şi să căscăm.
Am plictisit să tot mergem zi de zi la serviciu sau la facultate, mereu pe acelaşi drum, spre aceeaşi clădire. Ne-am plictisit de vremea de afară, de zăpadă sau de ploaie, şi parcă am vrea ceva diferit de această dată. Veşnic purtăm aceleaşi discuţii, vedem aceeaşi oameni şi auzim aceleaşi poveşti. Cărţile nu ni se mai par interesante, filmele nici atât şi ne plimbăm dintr-o parte în alta pentru că ne-am plictisit. Şi oh, ne-am plictisit atât de tare, încât am face orice numai să ieşim din această stare. De câte ori auzim pe cineva plângându-se, dăm ochii peste cap şi zâmbim ironic pentru că ne-am săturat de atâta smiorcăit. Dacă nu e al nostru, nu vrem să-l auzim. Pufnim când auzim câte o poveste de dragoste, pentru că deja s-au învechit, am zice noi. Iar, dacă nu avem parte de una, de ce am vrea să o auzim pe a altora?
Ne-am plictisit de veşnicile argumente aduse în favoarea sau contra unui lucru. Dăm din umeri osteniţi şi parcă ne-am săturat şi să ne rugăm pentru cei pierduţi. De voie, de nevoie, mai de ochii lumii, mai pentru că ne simţim vinovaţi, spunem o rugăciune scurtă după care ne ridicăm de pe genunchi cu greutate, de parcă am mutat munţii din loc. Dacă-l întrebi de ce şi-a înşelat soţia, spune că relaţia lor a devenit prea monotonă. De ce şi-a înşelat soţul? Pentru că era plictisită, el nu-i acorda suficientă atenţie. Bine, bine, dar ce e de făcut în aceste situaţii? Ce să facem atunci când nimic nu ni se mai pare interesant? Simplu! Trezeşte-te dimineaţa şi priveşte-te în oglindă. Te-ai plictisit să-ţi vezi chipul? Cum ar fi dacă nu l-ai mai putea vedea? Tot ai mai fi plictisit? Poate că mâncarea care ţie nu-ţi mai place, altul ar venera-o. Iubita pe care tu o priveşti cu ochi indiferenţi, ar putea fi muza altuia. Tu ai un serviciu, altul îşi caută de luni întregi unul. Ceea ce pe tine te plictiseşte când auzi, altul nu poate auzi. Nu te mai lăsa prins în capcana plictiselii, şi-aşa sunt îndeajunşi acolo!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
12 Comments
Calin Valean
dec. 07, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
Calin Valean
dec. 07, 2011
Stefania
dec. 07, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
EMILIAN
dec. 07, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
fj13
dec. 07, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
Valentina
dec. 08, 2011
Alina Ilioi
dec. 09, 2011
hgmhjm
dec. 21, 2011