Zilele acestea m-am uitat la ceva filmuleţe la care mi-au dat lacrimile. Am privit oameni cu dizabilităţi, mai optimişti şi mai fericiţi decât mulţi dintre noi. Şi care au realizat şi mai multe. Şi atunci, am stat, m-am gândit, am analizat şi am hotărât: mă simt datoare să fiu fericită. Şi acesta e un lucru bun. Mă simt datoare pentru că sunt sănătoasă, am o minte sănătoasă(cel puţin aşa îmi place să cred) şi nu duc lipsă de nimic.
Da, de azi înainte, când voi deschide ochii dimineaţa, vreau să-mi plătesc datoria. Datoria faţă de toţi ceilalţi care sunt mult mai fericiţi şi totuşi au mai puţine motive. De atâtea ori am fost încurajaţi de oameni care au avut mai multe probleme decât noi. De numeroase ori se întâmplă acest scenariu figurativ: un om se plânge că nu are pantofi, unui om fără picioare. Şi da, cam asta facem noi zilnic. Ne plângem că muncim prea mult, unui om imobilizat la pat. Ne plângem de degetele prea groase unuia care nu are mâini. Şi ne place. Ne place să ne plângem pentru că asta parcă ne motivează să mergem mai departe, nu? Ne-a intrat în sânge, e deja o obişnuinţă. Numai că, oameni buni, noi suntem datori. Avem de plătit o datorie atât de mare! Eu am hotărât să-mi plătesc datoria de a fi fericită chiar de astăzi. Nu mai vreau să mă plâng de toate lucrurile, să fiu nefericită fără un motiv major şi să nu lupt pentru visele mele. Nu mai vreau ca feţele zâmbitoare din societate să fie doar acelea care au dreptul să plângă. Tu când vei începe să-ţi plăteşti datoria?
httpv://www.youtube.com/watch?v=W86jlvrG54o&feature=youtu.be
httpv://www.youtube.com/watch?v=GrV_ZvwZRvw&list=FLxwcsfodUtiNtqFu-r-s1pg&index=2
9 Comments
lala
sept. 13, 2011
Ioana
sept. 14, 2011
Alina Ilioi
sept. 14, 2011
Andrei
sept. 14, 2011
Alina Ilioi
sept. 14, 2011
lala
sept. 15, 2011
Alina Ilioi
sept. 15, 2011
lala
sept. 16, 2011
Andreea
mart. 31, 2015