„Măcar să încerc, ce am de pierdut? Dacă este El, alesul? Dacă este Ea, aleasa?” spuse cel care, câteva luni mai târziu, câteva săptămâni chiar… plângea singur în cameră. „Nu ştiu ce a fost în capul meu, m-am grăbit” îmi povestea un prieten care încerca să-şi explice ce nu a mers bine în relaţia lui. „Am crezut că e ea. M-am lăsat prins de magia momentului, mi s-a părut potrivită şi m-am gândit că ce am de pierdut dacă încerc?” adăugă el pus pe gânduri. Cu câteva luni în urmă, aceeaşi problemă. Un alt personaj, aceeaşi problemă. „Ştii Alina, am avut atât de multe relaţii, am încercat de atâtea ori să văd ce-o ieşi, încât nu mai pot… iubi. Nu mai pot simţi. Aş da orice ca inima mea să tresară, să… nu mă mai simt atât de obosit, de secat”.
Am tot fost acuzată de oameni, prieteni, familie că aş fi prea pretenţioasă. Mi s-a spus că poate sunt cam irealistă, că gândesc prea mult şi că acest lucru nu îmi face bine. Câteodată am fost ispitită să le dau dreptate. Alteori, când lucrurile pe care le-am gândit s-au adeverit, m-am bucurat că am „măcinat” gândurile atât de bine. Da, am fost şi eu îndrăgostită. Ar fi inuman să spun că nu am fost. De puţine ori, e adevărat, dar am fost. Şi eu am fost tentată ca atunci când m-am îndrăgostit, să încep o relaţie cu acel băiat. Şi totuşi… mi-am spus să mai aştept puţin. Să nu fiu impulsivă, ci să mai dorm o noapte şi să văd care sunt sentimentele mele atunci când mă trezesc. Să aştept. Urăsc să aştept, dar învăţ, pentru că am observat că aşteptarea nu poate decât bine să facă unui om. Niciodată nu am avut de pierdut atunci când am spus că vreau să mai aştept, că vreau să văd dacă e doar ceva de moment, sau de durată. Pentru că nu am spus „măcar să încerc”, nu înseamnă că nu sunt o persoană care nu-şi asumă riscuri. Înseamnă că sunt o persoană care atunci când îşi riscă inima, vrea să ştie că merită.
De ce acest „măcar să încerc” te bagă în belea? Pentru că mai repede decât crezi, te trezeşti într-o relaţie care poate că nu duce nicăieri, te trezeşti într-o relaţie în care nici măcar nu-l cunoşti pe cel de lângă tine şi nici măcar nu mai ştii dacă într-adevăr este ceea ce tu îţi doreşti. Acest ispititor „măcar să încerc” te târăşte într-o dependenţă de relaţii, te târăşte într-un cerc vicios, în care standardele tale coboară şi dorinţa de a fi iubit e tot mai intensă. „Măcar să încerc” ăsta îţi dă impresia că dragostea e ca şi jocurile de noroc: dacă tragi lotul câştigător, eşti un victorios. Dacă nu, trebuie doar să-ţi cumperi mai multe bilete. Dragostea nu e aşa: dragostea niciodată nu va fi de felul „dacă nu e asta, e cealaltă”. Data viitoare când ţi se va părea cineva interesant, când o flacără parcă s-ar aprinde, aminteşte-ţi că acest blestemat „măcar să încerc” poate să te secătuiască de sentimente, de puteri şi te poate transforma într-o persoană care se mulţumeşte şi cu acel ceva care se apropie de idealul iubirii, dar nu e iubirea.
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
11 Comments
Vlad_AR
sept. 24, 2012
Alina
sept. 27, 2012
Andreea
sept. 24, 2012
Alina
sept. 27, 2012
Daniel
sept. 24, 2012
Alina
sept. 27, 2012
Alexandra
sept. 25, 2012
eliza
sept. 26, 2012
Andreea
sept. 26, 2012
Alexandra
sept. 30, 2012
Ana
ian. 06, 2013