„Mi-aş fi dorit să fi fost un părinte mai bun. Aş fi vrut să fiu un frate mai bun, o soră mai bună. Oh, doar dacă aş fi fost un copil mai bun…”Acestea sunt cuvinte pe care uneori le spunem cu regret în faţa unui mormânt, în faţa unui pat de spital sau în faţa unei fotografii învechite. Numai că… prea des le spunem prea târziu.

     Privirea tristă din ochii noştri, inima îndurerată şi regretul nu vor schimba ce a fost făcut. Trebuie să înţelegem asta. Trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna că ceea ce spunem şi ce facem nu se poate şterge cu un burete. Pur şi simplu nu merge. Este ireversibil. Da, şi eu, dacă mi-aş face o listă cu „mi-aş fi dorit…” ar ieşi câteva foi bune. Dar ce folos, dacă o fac, regret şi apoi repet aceleaşi greşeli? Într-adevăr, lucrurile poate ar fi decurs altfel dacă am fi procedat diferit. Şi eu mi-aş fi dorit să nu am atâtea emoţii în faţa unei mulţimi, mi-aş fi dorit să răspund diferit la întrebările puse sau mi-aş fi dorit să reacţionez altfel. Numai că ce s-a făcut, s-a făcut. E ca şi cum am sta în mână cu cioburile unei vaze preţioase şi am repeta întruna: mi-aş fi dorit să nu o sparg, să umblu mai cu atenţie pe lângă ea. Asta nu va lipi cioburile la loc. DAR, mă poate învăţa pe mine cum să mă comport data viitoare în jurul unei vaze preţioase. Aici este secretul, dragii mei. În a spune mai puţine regrete şi a învăţa mai mult din ele.

    Prin urmare, trebuie să avem grijă şi la modul în care trăim. Dacă nu vrei să te trezeşti în faţa unei situaţii în care să spui că ţi-ai fi dorit să fii diferit, ascultă bine! Caută să fii un părinte bun, petrece timp preţios cu copii tăi şi arată-le ce înseamnă cu adevărat un om de caracter. Încearcă să fii exemplul potrivit şi un model demn de urmat. Preţuieşte-ţi părinţii, ascultă-i şi respectă-i. Nu ştii cât de repede zboară timpul, cât îi vei mai avea sau nu în viaţa ta. Nu lăsa loc pentru regrete. Încurajează-ţi şi sprijină-ţi sora sau fratele. Nici nu ai idee cât de mare nevoie are de ajutorul tău şi de vorbele tale de îmbărbătare! Lasă-i să ştie că eşti alături de ei. Spune-i persoanei pe care o iubeşti, că o iubeşti. Acum, nu în 5 minute sau mai târziu. Când deschizi gura, păzeşte-ţi cuvintele care ies din ea. Dacă nu ai ceva bun de spus, mai bine nu spui nimic. Când începi să te enervezi, calmează-te şi acţionează înţelept. Nu lua niciodată decizii atunci când eşti prea fericit sau prea trist. Mai aşteaptă să treacă o zi. Fă tot posibilul ca prin orice ai face, să dai dovadă că eşti un om înţelept, iar la sfârşit, să nu stai trist şi cu umerii lăsaţi, repetând lista sumbră cu „mi-aş fi dorit…”

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com