
Cred că dacă în trecut oamenii se luptau cu greutățile fizice ale vieții, precum prea puțină mâncare, muncă grea, trai mai dur, astăzi oamenii se luptă cu greutățile sufletului.
Cândva oamenii erau simpli, dar fericiți. Acum am devenit cam prea complicați. Mult prea complicați.
Partea cea mai tristă este că ne facem unii altora viața și mai complicată. Câtă invidie, răutate, ură, egoism pe metru pătrat întâlnim în jur! Câtă nepăsare și indiferență! Câtă trădare!
Am ajuns să ne vânăm unii pe alții pentru o poziție socială mai bună sau pentru un ban în plus. Nu ne mai privim ca pe suflete, ci ca pe simple corpuri pe care trebuie să le învingem. Nu ne mai interesează povestea din spatele cuiva și nici măcar nu mai suntem curioși dacă cel din fața noastră este bine sau nu.
Ne-am automatizat. Ne-am pus pe pilot automat și mergem către o destinație pe care nici măcar nu o cunoaștem. Ne îndreptăm către haos și nu prea ne pasă.
De ne-am opri puțin din mersul acesta mecanic și am scutura bine din cap ca să reușim să vedem măcar o parte a realității, ne-am îngrozi. Însă nu vrem să facem asta pentru că ar însemna să stăm față în față cu un rezultat al alegerilor noastre.
Nu știu, astăzi, câți oameni pe metru pătrat sunt fericiți. Dar mă uit în jur și pot să văd că răspunsul este unul trist.
Nu ar fi, oare, momentul să ne trezim?
No comments