La un moment dat, ajungi în viață într-un punct în care vezi totul cu alți ochi. Ajungi să ierți mai ușor, ba uneori chiar pe loc. E normal, simți un sentiment de disconfort la început, dar trece repede. Iar a doua oară, când vezi omul, ajungi la concluzia că l-ai iertat deja și nu-i porți pică.
Ajungi să treci mai repede peste dezamăgirile amare. Nu dispar, dar parcă nici nu le mai simți gustul atât de intens. Poate pentru că te-ai și obișnuit cu el…
Ajungi să nu mai pui preț pe bani. Din contră, dacă știi că ar rezolva problemele dintre oameni, i-i da repede. Te mulțumești cu ce ai, fără să mai cârtești.
Nu te mai grăbești să judeci. Preferi să taci, decât să spui ceva ce nu știi dacă e adevărat.
Ajungi ca în locul răzbunării să alegi revanșa prin bine. Parcă puțin câte puțin, înțelegi și logica întoarcerii celuilalt obraz.
Zâmbești celui care știi că te urăște și te vorbește pe la spate. Și o faci sincer, pentru că chiar îl compătimești. Mințile scurte vorbesc despre alții…
Nu te mai dai peste cap să salvezi o relație. Cui îi pasă, luptă. Cine te vrea, te caută. Cui îi este dor, o spune.
Dai șanse oamenilor cărora nu le-ai dat în trecut. Te oprești și îi aștepți pe cei care au fugit după tine până acum.
Și toate astea, doar pentru că ai realizat că nu poți schimba oamenii și că oricum, 90% din ei caută interesul personal.
Și uite că brusc, realizezi că te-ai maturizat. Mult și repede. Și dureros.
Photo credit: Ashley Holloway @ http://www.ashleyholloway.com
6 Comments
Marin
aug. 06, 2014
Gabriela
aug. 06, 2014
Alina
aug. 12, 2014
avc
aug. 08, 2014
Marian Calota
aug. 27, 2014
Ashley Holloway
sept. 24, 2014