”Ca la români, nicăieri”. Iată o frază pe care cred că o știi bine și poate că ai rostit-o de multe ori. Și eu am spus-o, să știi… Mai ales în această perioadă ies la iveală multe caractere și multe măști.

Da, o mare parte din populație s-a panicat. Oamenii au început să cumpere exagerat de mult și de scump. Dacă ai fost ca mine, probabil că la început nici tu nu ai luat în serios acest virus, ba chiar ai fost sceptic. Și eu! Îmi aduc aminte cum cineva încerca să îmi vândă o mască cu 10 lei și i-am spus că nu am nevoie și nu voi avea. Însă iată-mă după o săptămână dând mesaje către prietena mea farmacistă că am nevoie de câteva măști. Se întâmplă, uneori ne înșelăm, alteori nu.

Însă ce m-a durut și ce am observat, mai ales în online, este că ne cam place să ne desconsiderăm. Să avem un dispreț aparte față de țara noastră, de românii noștri, de tot ce ține de România. Nu e nevoie să ne vorbească nimeni de rău, ne pricepem noi să o facem!

Nu doar românii au golit magazinele! Hârtia igienică, făina și zahărul (nu mă întrebați de ce fix aceste 3 articole) lipsesc și din Statele Unite, din Germania, din Spania, din Italia, din Norvegia (pe surse vă spun acest lucru)! Nu suntem singurii, noi românii, care ne-am trezit să dăm năvală în magazine și să cumpărăm atât de multe încât nu mai avem loc în propria casă. Se pare că este un impuls uman, o frică/panică de a rămâne neșterși la fund și nemâncați. Am trăit atâția ani având absolut orice, dispunând de zeci de variante, încât îmi imaginez cât de greu este să ne reorientăm, să ne gândim că poate ar trebui să devenim mai cumpătați și mai echilibrați.

Nu doar românii nu efectuează suficiente teste de COVID-19, chiar dacă există unele simptome. Da, ați citit bine! Nu ești o urgență, îți curge nasul, tușești sau te doare capul? Stai acasă, izolat! Asta ți se spune! În Germania sora mea este asistentă, mi-a povestit cum nici acolo nu se fac teste la cerere, se trimit oamenii să stea acasă și doar dacă se simt rău să sune la 112. În Anglia să vă povestesc cum e? Nu e nevoie, știți din presă deja, și așa stăm cu toții cu ochii pe TV. Da, ne-ar plăcea și ne-am simți mult mai bine să știm dacă avem acest virus sau nu. Și eu la cel mai mic strănut mă gândesc că poate-poate. Ar fi confortabil să știm, să ne liniștim. Însă, din păcate… nu se poate.

Nu doar românii ies ca buiecii pe stradă atunci când li se repetă să stea în casă. Nu, nu la muncă, ci la plimbare. Sau i-am văzut pe la cafenele. Pe la restaurante. Prin mall-uri. Și italienii au umblat nestingheriți și chiar am văzut acum 2 zile un live realizat de Chiara Ferragni în care arăta oameni pe stradă care au ieșit la plimbare.

Dragilor, dacă am vedea pe cineva din familie cum își vorbește de rău un membru al familiei ni s-ar părea nepotrivit, nu? De ce ne place să împroșcăm cu noroi în țara în care ne-am născut?

Da, sunt multe lucruri în neregulă… Însă haideți să nu generalizăm, să tot spunem aceste fraze ”ca la români nicăieri”, ”numai românii noștri”, ”doar în România se poate întâmpla asta”. Le-am spus și eu cândva. Nu e momentul, nici timpul, nici locul. Acum e momentul în care trebuie să fim mai uniți ca niciodată! Să ne respectăm unii pe alții atât de mult încât să nu ieșim din casă nu de frica de a nu lua virusul, ci de frica de a nu-l da altora. Ce frumos ar fi să trăim înconjurați de astfel de gândire, nu e așa?

Imagine preluată de pe: getty